Vă amintiţi piesa de teatru a lui Tolstoi? Dacă nu aţi citit-o înseamnă că nu înţelegeţi acest titlu! De 10 zile, de cînd a fost emisă ordonanţa guvernului în legătură cu organizarea şi funcţionarea noului CNSAS, actul normativ zace la parlament fără a fi dezbătut. În timpul acesta, Colegiul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii este pe trei sferturi paralizat, din punct de vedere juridic şi administrativ, iar supravieţuirea sa este asemănătoare unei persoane care, aflată în moarte clinică, a fost resuscitată doar prin conectarea la aparatele medicale ce îi asigură funcţiile vitale. Am să comit şi eu o exclamaţie în genul unei întrebări retorice: are vreo legătură „cadavrul viu” al CNSAS – ului cu apropierea alegerilor locale, dacă nu cumva i se va prelungi „pacientului” starea de comă pînă după alegerile generale din toamnă?! Lucrurile sînt de o evidenţă strigătoare la cer, însă lumea pare mai preocupată de soarta echipei „Rapid”, decît de curăţenia generală pe care o aşteaptă mai multe milioane de români de peste 18 ani. Dincolo de controversata hotărîre a Curţii Constituţionale – care, la rîndul ei, are un tîlc cît se poate de tulbure – se poate uşor ghici că votul uninominal a uşurat considerabil munca de cercetare a membrilor colegiului. Votul de tip vechi, adică pe liste, i-ar fi pus pe angajaţii CNSAS să caute şi să verifice mai multe mii de dosare, ceea ce nu mai este cazul, în condiţiile noii legi electorale. Din acest motiv, băieţii „deştepţi”, care manevrează „sistemul din umbră”, despre care vă vorbeam într-un editorial trecut, s-au gîndit la o metodă eficace şi perfect „constituţională” prin care să paralizeze noul CNSAS pînă după alegeri, ca să nu rişte deconspirarea vreunui candidat uninominal. În felul acesta, toată lumea doarme liniştită…Cînd mă gîndesc în ce hal a fost mutilată aşa zisa „lege Ticu”, în vechiul parlament, pînă la punctul în care iniţiatorul ei, Constantin Ticu Dumitrescu, s-a dezis de ea în mod public, încep să mă întreb, în egală măsură - dincolo de tot ce am spus pînă acum – , cum va arăta ordonanţa guvernului după dezbaterea ei în cele două camere legislative? S-ar putea să avem o surpriză de proporţii, în care însuşi guvernul să se lepede de propriul său proiect legislativ, după ce parlamentarii îl vor fi făcut harcea – parcea. Şi uite-aşa, o idee exemplară de asanare a vieţii publice din România s-a transformat într-o caricatură…

Am început cu Tolstoi, dar mă văd nevoit să închei cu Caragiale (nu tatăl, ci fiul, Mateiu), pentru că este mai contemporan cu noi decît îşi închipuie cei care ne manipulează astăzi. Ceea ce se petrece pe tăcute, sub ochii noştri, acum, în legătură cu „cadavrul viu” al CNSAS – ului seamănă cu proverbul „transformarea poreclei în renume”. Dar care este „porecla”? Ea poate fi rezumată de faimoasa replică pe care o întîlnim ca motto al romanului „Craii de Curtea Veche”: „Que voulez – vous, nous sommes ici aux Portes de l’Orient, ou tout est pris a la legere!” (Ce vreţi, aici sîntem la Porţile Orientului, unde totul este luat uşor!)…