Prezent, precizez, în calitate de simplu invitat, la o sindrofie, Mircea Băsescu, fratele preşedintelui României, a fost repede reperat de linguşitorii de ocazie, care, evident, au început să-i dea tîrcoale. Masa fiind rotundă, au făcut înconjorul locului de mai multe ori pînă i-a luat ameţeala. Unii l-au depistat în trafic după mirosul fumului de trabuc. Alţii au primit informaţii pe diverse surse. “Pst, vine Băsescu”. După un moment de uluială: ”Care?” Răspuns: ”Ăla cu cavoul pentru Ciuvică”. O primă concluzie: ”Îhî”. Au fost şi linguşitori cu sarcini primite de la partid. Ordin: ”Să vadă domnul Mircea că eşti acolo”. Sarcina de partid nu se discută, frate, ci se execută! A început operaţiunea “Marea tîrcoleală”. În astfel de situaţii, fiecare dă tîrcoale în felul lui. Trebuie să recunosc, nu este un exerciţiu simplu şi la îndemîna oricui. Fără o pregătire adecvată, cu exerciţii de specialitate, incluzînd aici şi mersul piticului, şansele de afirmare sînt egale cu zero. De regulă, linguşitorul stă la pîndă în poziţia încremenit pe vecie. Zici că este mortul din păpuşoi! Pînda poate dura uneori cît o sindrofie întreagă, în funcţie de cît noroc ai în viaţă. Au fost cazuri cînd linguşitorul a fost nevoit să plece acasă cu buza umflată. Nu pentru că l-ar fi lovit cineva peste bot. Pur şi simplu, ca să zic aşa, a avut ghinion! Specimenele în cauză au pus repede ochii pe el şi l-au luat la măsurat. Pentru astfel de situaţii, cînd la orizont apare un personaj important şi influent, au pregătite mai multe planuri de acţiune şi de avarie, pentru că o poate lua simplu şi peste ochi. De cum au intrat în restaurant, au pus pe masă planul lor diversionist de bătaie. Şi-au analizat ţinta cu ocheanul fixat în zare, după care, folosind trusa cu compasul, au calculat care sînt căile sigure de acces. Într-o astfel de luptă, avînd ca obiectiv afirmarea personală şi plenară, cum ar spune domnul Boc, înaintarea este decisivă. Fără un plan bine stabilit de acasă sau în tranşeele parşivităţii, foarte mulţi linguşitori şi pupincurişti au eşuat lamentabil între scaune sau în capcanele formate spontan de lăutari. Alţii au sfîrşit în ciorba de burtă sau au fost puşi pe fugă de focurile de artificii. A fi băgat în seamă de fratele preşedintelui ţării este un obiectiv care merită orice sacrificiu. Cunosc cazuri cu indivizi care n-au mîncat, n-au băut, deşi sînt sugative, pînă Mircea nu i-a văzut! Din acest punct de vedere, admir eroismul celor care doar că nu s-au căţărat pe lustre pentru a ateriza cît mai aproape de ţintă! Domnul Mircea Băsescu a fost luat cu asalt de numeroşi trepăduşi aplecaţi din spate, gata să-i ciugulească din palmă. Pe faţa fiecăruia în parte, cu sau fără papion, se puteau citi exclamaţii de genul “O, împărate, ce mare eşti!” În cîteva situaţii hilare, am avut impresia că unii dintre ei vor să-i pupe mîna, pentru că nu m-am dumirit dacă are sau nu ghiul pe vreun deget. Sprijinindu-se într-un trabuc de calitate, Mircea Băsescu îi binecuvînta ca la spovedanie. Lipsea doar anafura. Ritualul continua cu retragerea spăşită, ca şi cum ar fi fost decoraţi cu ordinul “Capra vecinului”, a “spovediţilor”, care nu erau, după cum cred că vă imaginaţi, nişte neica nimeni. Cel puţin, orientativ vorbind, din punct de vedere al papionului. Sigur, printre ei se mai strecura şi cîte o maimuţică ofticoasă, dar fericită că poate aduna în voie scamele de pe costumul semiprezidenţial. Cei care erau atinşi de mîna lui Mircea aproape că ţopăiau de fericire! Am mai asistat la un asemenea spectacol pe vremea lui Mudava, despre care se spunea că vindecă orice boală prin efectele directe ale bioenergiei transmise de mîinile sale. Aiurea. În cazul de faţă, linguşitorii îşi fac iluzii că vor fi vindecaţi de toate cele rele prin “efectul Băsescu”. Într-un fel, Mircea este prelungirea umbrei preşedintelui în orice baie de mulţime. Dacă preşedintele Traian Băsescu pierde alegerile, sînt curios să văd cîţi dintre linguşitorii de astăzi vor mai sta la coadă ca să-l perie pe Mircea!