UE şi comunitatea financiar-bancară stau cu sufletul la gură după ce sondajele indică câştigători contradictorii în alegerile legislative din peninsulă. Coaliţia de centru-stânga, condusă de Pier Luigi Bersani, este creditată cu primul loc, cu 38% din sufragii, după cele două zile de scrutin anticipat din Italia, conform sondajelor de tip exit-poll anunţate după închiderea urnelor. Pe locul doi este coaliţia de centru-dreapta, condusă de Silvio Berlusconi, cu 30%. Mişcarea populistă Cinci Stele, a lui Beppe Grillo, ar fi obţinut 19% din voturi. Însă, coaliţia lui Berlusconi devansează forţele de centru-stânga în proiecţiile privind Senatul italian, ceea ce complică serios situaţia.

Rezultatele scrutinului sunt aşteptate cu nerăbdare în zona euro şi în Europa, în general, care se întreabă dacă Italia va avea un guvern stabil, cu o majoritate solidă, şi care sunt şansele fostului comisar european Mario Monti, perceput ca un garant al seriozităţii şi stabilităţii, să intre în Guvern, în cazul în care coaliţia de centru-stânga obţine victoria. A treia economie din zona euro se confruntă cu o criză accentuată ce riscă să arunce şi mai multe suspiciuni asupra climatului economic al UE dacă nu se continuă măsurile de austeritate şi reformele structurale.

Secţiile de votare au fost deschise, ieri, la ora locală 7.00 şi s-au închis la ora locală 15.00, în contextul în care condiţii meteorologice nefavorabile, ploaie îngheţată în sud şi ninsoare în mai multe regiuni din nord, au contribuit duminică, în prima zi de scrutin, la o prezenţă scăzută la urne. După închiderea secţiilor, rata prezenţei era de 55,17%, mai mică cu 7% în comparaţie cu cea de la alegerile din 2008.

(continuă pe net)

PRIMENIREA CLASEI POLITICE Cert este că Pier Luigi Bersani a promis că va menţine măsurile de austeritate, iar comicul Beppe Grillo, proaspăt intrat în politică şi singurul care a efectuat o campanie reală pe teren, străbătând Italia într-un „tsunami-tur”, ar putea tulbura jocul. Catalizator al angoaselor produse de criză în rândul şomerilor tineri şi patronilor de afaceri, vociferând împotriva partidelor tradiţionale, a sedus cu un program considerat populist de către adversarii săi, ce include, între altele, introducerea unui venit minim în valoare de 1.000 de euro, reducerea salariilor politicienilor şi ieşirea din zona euro. Altă necunoscută este scorul lui Silvio Berlusconi, plecat de la putere huiduit, în noiembrie 2011, lăsând o Italie aproape asfixiată financiar, care a înregistrat o revenire spectaculoasă după ce s-a concentrat pe tema scăderii impozitelor, ajungând stânga din urmă, la doar câteva puncte procentuale. În ceea ce îl priveşte pe premierul demisionar Mario Monti, care se bucura de o foarte bună popularitate după ce a restabilit credibilitatea Italiei pe pieţe, riscă să suporte consecinţele politicii sale de austeritate.

Italia va avea parte de schimbări drastice în următoarele trei luni: un nou Parlament, un nou Guvern şi un nou preşedinte, în urma unor proceduri electorale diverse şi complicate. Mandatul unui parlamentar este de cinci ani, iar cel al şefului statului de şapte ani.