Să nu vă speriaţi de acest titlu! El caută doar să sublinieze latura spectaculară, aşa cum face deseori presa, a unui fenomen deocamdată paşnic, deşi sînt evidente unele semne de schimbare. Săptămîna trecută au avut loc mai multe evenimente politice care ar trebui citite într-o anumită cheie, ca şi notele de pe un portativ. Nu ştiu dacă respect exact cronologia, însă nici nu mai contează…

Mai întîi, Traian Băsescu şi Emil Boc au plecat la Bruxelles, pentru a participa la o consfătuire la nivel înalt a UE, în legătură cu situaţia crizei economice din Europa. Atît de „înalt” a fost nivelul consfătuirii, încît Băsescu s-a trezit că este singurul preşedinte de ţară membră UE care se afla acolo! În rest, veniseră doar prim miniştrii celorlalte ţări, aşa cum era firesc… Emil Boc a tăcut mîlc, iar preşedintele a vorbit ca şi cînd ar fi fost adevăratul premier al României. N-au trecut nici două zile după revenirea în ţară, că guvernul şi-a anunţat cîteva intenţii legislative şi administrative ce au stîrnit furia unora sau băşcălia presei. Cea mai tare rămîne chestia cu accizarea brichetelor, a telefoanelor celulare şi a revistelor porno. În schimb, sindicatele au sărit ca arse, cînd au descoperit că guvernanţii încalcă înţelegerile negociate cu liderii sindicali şi vor să reducă multe alte sporuri salariale pentru bugetari. La toate astea s-a adăugat şi povestea cu împrumutul la FMI, drept „centură de siguranţă”, susţinută de Băsescu, de parcă noi am fi proşti să nu ştim ce condiţii draconice pune Banca Mondială! După ce presa a scris, textual, că „guvernul Boc şi-a pus sindicatele în cap”, a venit declaraţia lui Mircea Geoană, pe care am comentat-o în editorialul de ieri, în legătură cu aşa numitul „guvern prezidenţial”, declaraţie care transfera în mod subtil responsabilitatea acestor măsuri nepopulare, inutile sau chiar caraghioase, în unele cazuri, cum ar fi cel cu accizarea abuzivă, de pe „capul” lui Boc, adică de pe capul întregului guvern, la figurat, direct pe capul lui Băsescu, la propriu, deoarece conduce, nici măcar din umbră, ci pe faţă, cabinetul actual!

Imediat după aceea, a urmat votul din Parlament, destinat ridicării imunităţii parlamentare a lui Adrian Năstase, pentru a fi pus sub urmărire penală, ceea ce s-a şi întîmplat. Presa a comentat că, prin votul lor, senatorii şi deputaţii au refăcut spontan Alianţa DA şi acest gest ar putea fi interpretat ca o replică la declaraţia anterioară a lui Mircea Geoană. Aici am unele mici rezerve, totuşi speculaţia rămîne probabilă… În fine, spre sfîrşitul săptămînii, a avut loc Şcoala Politică de Primăvară a PSD-ului, la care s-au făcut cîteva afirmaţii mai tari. Marian Vanghelie, în stilul său caracteristic şi inconfundabil, a susţinut că „Traian Băsescu este în coborîre ÎN JOS”, motiv pentru care îl creditează pe Mircea Geoană cu şanse reale de a cîştiga alegerile prezidenţiale din acest an. Preşedintele PSD, la rîndul său, a criticat faptul că guvernul a pierdut trei luni cu repartizarea posturilor, conform algoritmului politic, dar şi-a apărat încă o dată colegii de partid care fac parte din cabinet, cu acelaşi argument diplomatic al „guvernului prezidenţial”. Cel mai dur a fost Adrian Năstase, care a declarat că, în această guvernare, PSD a devenit captivul PD-L şi riscă să-şi piardă identitatea social-democrată.

Nu ştiu dacă aţi văzut şi voi acelaşi „film”, precum cel pe care vi l-am povestit eu aici, acum, dar încep să mă gîndesc că acest scenariu nu poate avea un „happy end”, decît în cazul în care lumea va începe să înţeleagă ce joc periculos face Traian Băsescu, ca un fel de ping-pong peste capetele noastre, motiv pentru care s-ar putea să fie sancţionat la alegerile prezidenţiale. Fac pariu cu voi că, dacă Băsescu nu este reales, acest guvern va funcţiona strună încă 4 ani, doar cu mici remanieri, indiferent cine va fi preşedinte!