După o primă vizionare, pentru presă, programată sîmbătă, la \"Plazza Art\" (sala nr. 1), pe 14 februarie, ora 21:30, la Complexul \"Imagix\", situat în apropierea oraşului, la Sala 12, urmată de o a doua proiecţie pentru public, a doua zi, pe 15, de asemenea, la \"Imagix\", la Sala 14, „Cocoşul decapitat” de Radu Gabrea se întîlneşte cu spectatorii şi cu critica internaţională, în cadrul ediţiei a 24-a a Festivalului Internaţional al Filmului de Dragoste, de la Mons (Belgia). Să reţinem că, dintr-un total de 77 de lung-metraje şi 33 scurt-metraje, trei sferturi provin din spaţiul european. Un fel de a sublinia importanţa grupajului competitiv de pe continentul nostru, unde participă şi „Cocoşul decapitat”, o coproducţie România - Asutria - Germania - Ungaria.

Filmele vin din 34 de ţări, din Algeria, Elveţia, Austria, Franţa, Maroc, Argentina, Brazilia, Belgia, Turcia, Canada, Siria, Israel, dar şi din Cambogia, Haiti şi Nigeria... Cele mai reprezentate ţări sînt, de fapt, Franţa şi Statele Unite ale Americii. Cu atît mai sugestivă devine, astfel, participarea românească. Ea se înscrie în linia unei tradiţii aici, la Mons, unde aproape că nu lipsim de la nici o ediţie, semn al preţuirii reciproce dintre cinematografia română şi cea belgiană.

Filmul românesc semnat de Radu Gabrea porneşte de la un roman de succes, aparţinînd lui Eginald Schlottner, din a cărui materie, bogată, complexă, rememorativă, cineastul a extras un sîmbure mustos organizat într-o naraţiune cinematografică emoţionantă, aflată mereu sub controlul lucidităţii istorice.

Cu experienţa lui românească şi internaţională de excepţie, Radu Gabrea ne oferă o lecţie de cinema echidistant, corect şi pilduitor. Destinul pare a fi deasupra indivizilor. Andre Ceuterick îmi mărturisea că nu a cunoscut acest fapt impresionant, cum că, din 250.000 de etnici germani aflaţi în România, după o perioadă de 800 de ani, au mai rămas azi doar 17.000. Andre este chiar directorul general al Festivalului de la Mons şi un bun cunoscător al cinematografiei noastre, iar povestea de dragoste - care este, mai ales, în totul emoţionantă, pilduitoare pentru „locul” românesc al fiinţării germane - l-a cucerit prin naturaleţea ei.

Felix şi Gisela, adică un etnic german din Făgăraş, şi o evreică, dar şi alte personaje, Hans şi Alfa, relevă o dezvoltare paralelă a iubirii, la vîrsta, contradictorie, a focului adolescentin. Istoria, neprielnică, pune gaz pe sentimentele lor. Felix şi Gisela ne oferă, de fapt, o lecţie de demnitate, ceea ce contează mai mult decît agitaţia cotidiană a unor fracturi sociale şi chiar istorice.

Radu Gabrea, invitat la Mons alături de Victoria Cociaş, interpreta rolului mamei lui Felix, este, fără nici o îndoială, încă un regizor care reprezintă, mai mult decît foarte onorabil, cinematografia românească la cel mai de seamă, dacă nu, de fapt, singurul Festival European şi Internaţional al Filmului de Dragoste.