În politică, mister codoşul se simte în mediul lui. Stînd pe vine, a învăţat cum să roadă învelişul unui partid, făcîndu-l zdrenţe. Firesc, după regula de trei simplă, codoşului îi place să îmbîrlige pe toată lumea. Evident, ca să iasă el bine. Faţă de faptele de religie ale codoşului, iniţiativele actualilor parlamentari, care au votat un buget impresionant pentru construirea de noi biserici, sunt de-a dreptul anemice. Codoşul face de unul singur cîte 2-3 bisericuţe pe lună în orice colectivitate pestriţă. Nu are nevoie de materiale de construcţie şi nici de forţă de muncă. În schimb, ştie unde şi cînd să tragă clopotele cu frînghia din casa spînzuratului. Codoşul, chiar dacă nu seamănă cu calul lui Făt Frumos la metabolism, se dă în vînt după jar. Ca atare, pune pe toată lumea pe jar. Cunosc un codoş băşicat pînă în măduva oaselor pe motiv că, după repartizarea posturilor de conducere, a rămas singur pe peron. Ca să nu se plictisească, îşi codoşeşte şeful de partid. Bagă strîmbe la nivelul de jos, printre mujici, cum se spune, pentru că sus nu mai are pe nimeni. Codoşul ăsta este atît de maniac, atenţie, încît e în stare să se codoşească singur pînă îi dă sîngele pe nas. De cînd a intrat, ca un neisprăvit, în politică, nu face altceva decît să codoşească pe toată lumea. A fost singura lui rampă de lansare în nemernicie. Pe codoş îl roade invidia. Din acest motiv, indiferent de anotimp, poartă sandale în picioare, chiar dacă de cele mai multe ori merge în mîini. De ce îl roade invidia? Desigur, pentru că îl strînge oftica, sufocîndu-l de la gît în sus. E şi firesc de vreme ce s-a ales praful de cariera lui politică, aferim, care oricum era de doi lei…Codoşului nu-i place liniştea şi armonia. Ca să se simtă el bine, face tot timpul deranj. E o manevră jegoasă, după cum e şi felul codoşului. Speră ca prin astfel de tertipuri ieftine să-l regrete lumea! Aiurea. Unii l-au uitat la scurt timp după ce s-au închis urnele de vot. Codoşului îi este dor de scandalurile de altădată din partid. Tînjeşte după perioada în care dumnealui urechea pe toată lumea. Ca să se înveţe minte! Îi plăcea să i se ştie de frică. A decăzut tragic şi de nerecuperat. Se ocupă dezinvolt cu codoşeala. De pildă, îi codoşeşte pe cei care i-au luat locul. Mulţi la număr. Codoşului nu i-a plăcut niciodată conducerea colectivă. Este învăţat să taie şi să spînzure de unul singur. Culmea codoşiei. În campania electorală trecută, de necrezut!, s-a codoşit singur! A avut o prestaţie de-a dreptul tîmpită cu care şi-a dat cu stîngul în dreptul. Specimenul mişună pe la uşi şi pe sub ferestre. E în căutare de noi subiecte pentru o nouă codoşeală. Dacă nu îmbîrligă pe careva nu se simte bine! E bine să vă luaţi măsuri cînd simţiţi că cineva se apropie vertiginos de urechea dumneavoastră. Atenţie, codoşul are o limbă cu lipici. Greu îl mai dezlipeşti de pe locul unde se ataşează singur precum marca pe scrisoare…Codoşul codoşeşte cu viteza luminii. Dacă stai să asculţi toate prostiile pe care le debitează, conform prostului său obicei, rămîi în ceaţă.