Dl Rus de la Cluj s-a dovedit – dacă mai era nevoie – un produs politic expirat. Nu înţeleg deloc în ce a constat legenda care l-a luat de la treburile sale şi l-a adus să le încurce pe cele ale statului. Avertismentul lui Ion Iliescu s-a dovedit îndreptăţit, iar cei care l-au bănuit de ranchiună au greşit încă odată. Nici în guvernul Năstase şi nici în guvernul Ponta, Ioan Rus n-a demonstrat vreo calitate care să-l facă de neînlocuit. Ba din contră. Acum, în afară că a înlocuit el nişte oameni plantaţi în minister, la locuri nepotrivite, de regretabilul Igaş şi meteoricul Berca, nu are cu ce să facă un bilanţ. Iar ieşirea sa pompoasă, cu acuze lansate la adresa lui Antonescu, a fost cel puţin penibilă. Ce presiuni putea să facă Antonescu? Ca şi Băsescu de altfel? Putea cineva să-l oblige să declare mai mulţi sau mai puţini alegători decât cei despre care nimeni nu ştie câţi sunt? Oricum, Rusul iese, probabil definitiv şi meritat din scena politică unde a ocupat un loc care nu-i aparţinea.

La fel cum nu-i aparţinea cel de ministru de Externe domnului profesor Marga. Personaj stimabil, altfel, dar cu nici o legătură cu domeniul. Lui Ponta şi Antonescu le-au trebuit trei luni ca să constate că aşa-zisa sa prietenie cu Angela Merkel n-a fost de nici un folos. Şi atunci au ales să-i dea o slujbă bine plătită, care să-l ţină însă departe de casă - conform unei celebre definiţii a noţiunii de ambasador.

Expedierea lui Marga la Berlin este însă folositoare din alt punct de vedere. Era tot mai limpede că stilul lui Corlăţean nu se potriveşte cu cuibarul de viespi din Justiţie (şi de pe lângă aceasta). Problemele de acolo le-ar putea rezolva tot o “viespe”, iar un ac, mai ascuţită decât a guralivei moldovence Mona Pivniceru, cu greu se putea găsi. Ea este cea care ar putea rezolva şi problema “Kovesi”, dar şi problema “Macovei”, căreia îi cunoaşte bine dosarul, filă cu filă. Şi chiar de-ar trebui să renunţe la a fi membru CSM, Mona Pivniceru nu se va lipsi de plăcerea de a tranşa câteva dispute istorice. Prin “sacrificiul” său, Titus Corlăţean poate să-şi vadă visul cu ochii, ajungând acolo unde ar fi trebuit să ajungă încă din 2009, când l-a fentat Geoană, în favoarea lui Cristian Diaconescu.

Despre Mircea Duşa n-ar fi prea multe de spus. Personajul este suficient de incolor şi nu prea face valuri în jurul său. Este însă limpede că e unul dintre oamenii de casă ai lui Ponta, care l-a sacrificat pe Hrebenciuc pentru a-l plasa în locul său la grupul parlamentar. Sarcina sa ca ministru de Interne este să repare ce se mai poate din ce a stricat Rus. Împreună cu Stroe, care e şi el un specialist în reperaţii. Un alt om de casă al lui Ponta – Dan Şova – devine şi el membru al Executivului, girând relaţia dintre acesta şi Parlament. Adică dintre Ponta şi Ponta. Cât despre dl Lucian Isar, numai de bine: a luat o leafă bună şi s-a plimbat cât a putut, din America în Israel şi pe alte meridiane, nelăsând în urma sa nimic în mediul de afaceri. Cu siguranţă că Voicu va reuşi să facă mai mult. Mai mult decât nimic…

În concluzie: remanierea asta e una cam social-democrată, umblându-se cu precădere la oamenii PSD-ului. Liberalii rămân în stand-by (ei l-au sacrificat parţial pe Marga şi integral pe Dobre şi Isar), deşi în zona lor de front anti-băsist se înregistrează cele mai fragile fortificaţii. Personaje ca Silaghi sau Chiţoiu vor trebui remaniate şi ele cât de curând, altminteri existând riscul unor revolte interne şi al unor dezertări….