Trebuie să recunoașteți că, în lipsa DNA-ului, campania asta electorală ar fi fost îngrozitor de plictisitoare. Elenica a acaparat aproape în totalitate studioul Realității, într-o asemenea măsură încât angajații trustului „independent“ de presă îi cer voie să-i pună întrebări. Dar măcar nu mai fac treabă. Campania asta e ca o minivacanță. Ce-avem azi în prime time? Păi are Elenica o conferință și va vorbi două ore. Perfect, dăm Direct. Apoi dăm și Reluare, full, două ore. Gata programul. Toți candidații sunt de parcă nu sunt. Mă bucuram că a început sezonul V din „The Walking Dead“, dar de fapt era Macovei invitată la nu știu ce talk show. Apoi Iohannis... care... vorbește... foarte... rar... și... măcar... adormi... repede. Spunea cineva deunăzi că probabil o să lanseze programul „A 3-a / 4-a Casă“, pentru românii care n-au avut ghinion, dar care vor totuși ceva mai mult de la viața asta, nu doar să-și plătească facturile și să-și cumpere mâncare. Și cine mai e? Meleșcanu cel cu părul alb și cu muuuultă experiență și Tăriceanu cel cu părul la fel de alb și cu muuultă experiență (observați că multul lui Tăriceanu are un „u“ mai puțin decât cel al lui Meleșcanu). Spunea altcineva că oamenii își amintesc cu plăcere de anii prosperi, pre-criză, în care Călin Motociclistul a fost premier. Dar ce-a urmat? De asta nu-și mai aduce aminte nimeni, din păcate. Părerea mea a fost și este că Tăriceanu este cel mai slab/praf/prost premier din istoria noastră postdecembristă, depășindu-i elegant și pe Boc 1, și pe Boc 2, și pe Boc 3 și pe Boc 4, și pe Boc 5 și ați înțeles ideea. Mai sunt și doi unguri, care, ca întotdeauna, nu vor ajunge niciodată președinte, nu fiindcă aș fi rasist, ci din simplul fapt că... pentru că. Mai sunt și niște independenți, pe care sincer nu-i știu. Și mai e și Victor Ponta, cu afișele lui a la Skyfall mioritic și cu refuzul de a face prea multe comentarii, fapt care îi enervează la culme pe ziariști. Ponta joacă însă cu avantajul guvernării în spate. Așa că ajungem de unde am pornit. La „intervențiile“ DNA-ului, sarea, piperul și sosul Tabasco ale „democrației“. Cei 200 de bătrâni săltați și duși cu autocarul la secție au simțit pe pielea lor democrația și faptul că votul lor chiar contează, nu-i așa? Fără a exagera, să spunem că probabil n-au suferit atât de mult precum ar vrea unii să credem, că doar cu autocarul merg și la mitinguri.