Redactorii-șefi ai tabloidelor cu mondenități sunt acum cei mai fericiți oameni de pe planetă. În 2015 AD (cu D de la DNA), mai toată presa a urcat la nivelul lor. Din afară, e clar că mai toate televiziunile și ziarele au coborât acolo, dar asta e o altă discuție. Ideea e că, de când s-au pus pe treabă instituțiile, lumea se uită la știri cu un bol cu popcorn în brațe - „Hai să vedem cine intră azi la pușcărie!“, iar știrile de genul „Ridzi, condamnată definitiv pentru celebra scenă de la Costinești“ n-au nicio șansă. Nu, nu, acum, cât de serios ai fi, trebuie să vii cu titluri gen „Click“ ca să ai vreo șansă. Ia de-aici exemplu - „Ridzi, te-ai pregătit sufletește? În pușcărie o să treci printr-un control ginecologic și o să înveți să faci goblenuri (pe care le poți vinde apoi la suprapreț, în timpul unei campanii de promovare a turismului rural, deci relax! - n.r.)“. Sau „Cum arată celula Elenei Udrea“. Asta e întrebarea de 1.000 de puncte. Cum arată, dom'le, camera aia 2x2 în care a dormit Elenica? Ce impact psihologic a avut asupra ei faptul că s-a atins de o lenjerie ieftină, cumpărată de la Confiscate? Sau că n-a băut apă Evian? Sau că acele cătușe care i-au fost puse la mână nu erau de firmă? Din câte se pare, a fost afectată rău, că a început să facă gesturi autiste, ducând mâna la nas și afișând o mină tâmpă. Cam așa se uită vițelul la Poarta Albă... pardon, la Rahova... ba nu, poarta nouă. Deci, cum arată celula Elenei Udrea? Dacă păstrezi bonul fiscal, poți câștiga o excursie acolo, la loteria de Paște. Iar dacă votezi cu cine trebuie, vizita anuală în celula cu pricina va fi un drept garantat prin Constituție, la fel ca abonamentul gratuit la tabloide și biletele la execuțiile mediatice.