În America, cu tot sistemul ei sanitar, cu headquarters-ul CDC-ului (Center for Disease Control), unde sunt arhivate toate nenorocirile planetei, de la ciumă la AH1N1, cu miliarde de dolari pompați într-un sistem sanitar aflat la ani-lumină de o planetă aflată la ani-lumină de România... tot au apărut persoane infectate cu Ebola. Asta nu-i amuzant, să fim înțeleși. Și România ia măsuri, prin înființarea unor centre regionale de monitorizare și achiziția de costume de protecție pentru cei care vor intra în contact cu pacienții suspectați că ar purta virusul febrei hemoragice. Și, cu toate astea, vă dați seama ce distracție ar fi pe capul Ebola dacă ar ajunge cumva în România? Până ajunge ambulanța în cine știe ce sat uitat de univers, moare de trei ori infectatul. Ce să mai vorbim de aplecarea românului spre „self medication“. Ah, mă doare capul și am febră? E răceală, dă-i cu alifie chinezească și niște alcool mentolat. De fapt, lasă alcoolul, că mai bine îl beau. Ooo, curge sânge din ochi! Păi ăsta e blestemul țigăncilor de la care n-am vrut să cumpăr semințe, tre' să merg la biserică să mă „exocizesc“! Și să nu vă gândiți că în mediul urban va fi mai bine. Poa' să te lovească Ebola și în buricul târgului, să îți dea sângele pe urechi. Lumea va trece pe lângă, vădit scârbită de halul în care ai ajuns din cauza alcoolului și drogurilor. Să sune careva la ambulanță? Ha! În cel mai bun caz, o să ajungi viral pe Facebook. Iar la spital... printre carcalaci și cabinete de medicamente goale și asistente care își pun mâna pe față și cred că se protejează de Ebola... Ce șanse de supraviețuire să avem într-o țară în care sistemul sanitar și simțul civic sunt la nivel de Nigeria?