Criza francului elvețian a generat reacții vrute și nevrute, de la personaje mai mult sau mai puțin îndreptățite de funcție sau IQ să-și dea cu părerea. Unii politicieni s-au oferit să-și convertească în franci datoriile neplătite la ANAF, în semn de solidaritate cu românii săraci. Dacă oamenii văd că ne îmbogățim ilicit în franci, sigur ne votează! Alții, precum cel mai bun ministru de Finanțe din UE, adică Ialomițianu, au avut altă idee - ce-ar fi să majorăm la 30% TVA, începând de azi, pentru ca românii să poată intra în faliment mai repede? Și bancherii au avut idei bune, precum solidaritatea cu forța - reducem dobânda la creditul în franci elvețieni, dar, pe partea cealaltă, tăiem și bonificațiile date celor cu depozite. Păi ce credeați, că pierde casa vreodată? O intervenție inedită a avut și Elena Udrea, care a decis să-și ia vreo patru credite în franci elvețieni. Acum că s-au scumpit atât de tare, sunt OK și pentru mine! Se spune că Elenica ar fi încercat să-și facă împrumuturi în aur, căci văzuse cotațiile de 160 lei/gramul, mult peste ieftineala numită euro sau liră sterlină, care nu sare nici măcar de 10 lei bucata. Și direcțiile ONG-iste sau nu de protecție a consumatorilor s-au făcut auzite, cerând conversia creditelor la un curs valabil înainte de punerea în circulație a monedei euro. Unii au cerut chiar un curs valabil în epoca de piatră - două pietricele pe o piatră. Cu sau fără ei, francul merge mai departe. Ieri a fost 4,5 lei, azi.... cine știe?