Simt că Elenei Udrea îi este ciudă rău pe inițiatorii „ALS Ice Bucket Challenge“. Cum de nu s-a gândit și ea la o asemenea țeapă, că doar experiență are cu duiumul? Țineți minte super-gala de la Costinești, unde un cablu de scenă costa 50.000 euro? Sau frunza-brand-de-țară pe care s-au aruncat ‘jdemii de sute de mii de euro din banii contribuabililor? Sau Gala Bute? Sau terenurile de sport în pantă și parcurile din pădurile unei țări deturnate de incompetenți? Divaghez. De ce e „Ice Bucket Challenge“ o țeapă? Ei bine, mersul întregii campanii (virale, geniale, no comment aici) seamănă izbitor cu cel al unei scheme Ponzi. Eu donez, nominalizez trei persoane, urmează alte 9, 27, 81 și tot așa, exponențial, milioane. ALS a raportat că sumele donate în ultimele luni au crescut substanțial mulțumită expunerii online; nu cred că e persoană cu cont de Facebook care să nu aibă pe News Feed 3 - 4 clipuri noi pe oră cu persoane care-și toarnă în cap apă cu gheață. Întrebarea de 100 de puncte, însă, este următoarea - ce se întâmplă cu banii? Potrivit datelor de pe site-ul ALSA, în 2012, doar 7,71% din buget a mers în cercetarea împotriva sclerozei laterale amiotrofice și bolii Lou Gehrig, în vreme ce 63,63% din bugetul anual a mers în „alte activități“. Costuri administrative - 10,54%, strângerea de fonduri - 18,11%. Practic, dacă donezi 100 de euro în cadrul „ALS Ice Bucket Challenge“, doar 7,71 euro ajung în laboratoarele de cercetare. Vorba unui utilizator de FB, cam atât costă o eprubetă. Pentru 2013, datele au fost șterse de pe site; probabil fusese trecută în raport și deplasarea în Bahamas, pentru relaxare și normalizare a temperaturii corporale a membrilor fundației, care scăzuse dramatic după atâtea găleți cu apă înghețată turnate în cap. De undeva, din fundul celulei în care își va petrece vreo șapte vieți, Bernie Madoff aplaudă.