Cu o mișcare scârbită, patriarhul Dămiunleu aruncă tableta de 2.700 euro pe masă, șuierând un „Piei, drace!“ printre dinți. Utilizarea gadgetului era o corvoadă pentru el, în mare parte din cauza brățărilor de aur masiv de la mână și a ghiulurilor sfințite aduse de Jiji de la Muntele Athos. Dar nu asta îl deranja azi și nici iritația de pe gât (să nu torni niciodată Courvoisier de 50 de ani peste lanțuri de adamant și platină, ține minte asta, păcătosule! Nici mama Fenistilului nu te scapă de senzația teribilă de piele clocotindă); ce-l supăra pe Dămiunleu era ultima cascadorie de imagine a Papei Francisc, catolicul ăla pârlit și mândru de asta, Doamne ferește-ne și apără-ne de sărăcie și impozite! Auzi tu, să vrea să denunțe inechitățile capitalismului, în fața Congresului Statelor Unite ale Americii. Vezi-ți de treabă, băi marmotă vaticaneză, mută-te odată într-o vilă, ca să-ți treacă ideile astea satanice. Mâine-poimâine o să pledezi pentru sărăcia preoților ca dovadă a luminării spirituale, vai, vai, apocalipsă, nu alta. Măcar nouă nu ne plac băiețeii de altar, mă, Papa-galule! Nouă ne plac bărbații, în special Caragiale cel albastru, Blaga cel portocaliu și Eminescu cel de 500, slăvit fie numele lui!