Departe de ochii europeanului obișnuit, care-și vede de viața lui, într-o sală de ședințe cu fotolii mai scumpe decât o garsonieră confort 3 dintr-un cartier constănțean la alegere, oameni ajunși în funcții sus-puse decid că economisirea este un păcat de moarte, care trebuie pedepsit aspru, prin ceea ce manualul numește „dobânzi real negative“. În traducere, după ce am plătit amar marile falimente bancare din UE, din taxele și impozitele noastre, după ce ni s-au tăiat salarii și pensii pentru că am avut guvernanți incompetenți, după ce austeritatea a măturat cu noi podeaua soioasă a unui capitalism prost înțeles și a îmbogățit FMI-ul, după toate astea, ne mai luăm o palmă peste ceafă. „Ooo, ți-ai revenit cât de cât, consumator-oiță? Ai un salariu stabil, de doi ani încoace, și, în loc să mergi să cumperi televizoare și tigăi, te gândești să-ți faci un depozit bancar? Ia de-aici dobândă de -0,2%, să te liniștești“, se citește printre rândurile discursului actual al președintelui Băncii Centrale Europene, Mario Draghi. Și nu, nu e paranoic troll-ul. Prezent vineri la Constanța, guvernatorul Băncii Naționale a României, Mugur Isărescu, a criticat și el noua politică a BCE, apreciind că dobânzile real negative sunt o insultă adusă celor care se sacrifică și pun bani deoparte: „Spun ei că e deflație și, în practică, deponentul câștigă bani, din scăderea prețurilor“. După ce economia a intrat în groapă, toată lumea urla că avansul bazat pe consum e artificial și nașpa. Acum, când omul nu mai consumă (lucru evidențiat de inflația comunitară, care tinde spre zero), e amendat pentru asta, că de ce n-ajută economia să-și revină. Hai să vedem și noi cum arată creșterea aia bazată pe investiții, pe producție reală! Exact, care investiții? Care producție, când până și Germania dă înapoi? În concluzie - saltea, pușculiță, aur.