Inițial, tema rubricii trebuia să fie show-ul grotesc oferit de Monica Macovei în studioul Kanal D. Viitoarea președintă a pacienților de la etajul 2 al spitalului de nebuni de la Palazu Mare s-a îmbrăcat în piele și s-a urcat pe motor, alături de un pletos plătit probabil mai bine decât noi toți la un loc. Nu de alta, dar să stai atât de aproape de o mumie vie e periculos pentru sănătate. Ați văzut ce-au pățit cei care au intrat în piramide... Trecând peste aspectul de exponat rebut de la muzeul de ceară, cel mai trist este că șansele nule ale Monicăi de a face ceva au devenit clare pentru toată lumea. Motiv pentru care nimeni nu o bagă în seamă (cu excepția noastră, acum, de milă). Ar putea la fel de bine să se îmbrace în clovn ucigaș și să intre cu motorul în gardul Guvernului. Ar ajunge la rubrica „tamponări ușoare în trafic“, care nu există (hue hue!). Nimănui nu-i pasă. Tocmai de aceea, pentru a nu vă plictisi prea tare, trecem la tema principală a materialului, una, zicem noi, infinitezimal mai amuzantă, și anume... rezistența materialelor! Așadar, conform manualului, se consideră că piesa studiată este realizată corect atunci când tensiunile efective din ea nu depășesc anumite valori-limită, stabilite convențional, ținând seama de anumite particularități ale solicitării și de caracteristicile mecanice ale materialului respectiv. Fascinant, nu-i așa?!!?! Un exemplu - în „piesa“ Monica Macovei, tensiunile (simțul penibilului și IQ-ul - n.r.) au depășit limita admisă, de unde și această auto-dezintegrare mediatică la care asistăm de câteva săptămâni bune.