Reporter: La „Moara cu noroc” este unul din filmele de referinţă ale cinematografiei noastre, iar interpretarea de către dvs. a personajului Ana reprezintă o pagină antologică a actoriei de film. Aţi ajuns astfel şi pe ecranele Cannes-ului.

Ioana Bulcă: A fost o pagină fantastică a vieţii mele: de la alegerea pentru a juca, la intrarea filmului în competiţia marelui festival. Am lucrat cu un cineast special, Victor Iliu, am fost filmată, fotografiată de unul dintre cei mai inspiraţi artişti ai imaginii, Ovidiu Gologan. Secund era Liviu Ciulei... Când a apărut filmul la Cannes, ziarele franceze au fost superelogioase. Am păstrat o cronică din jurnalul festivalului, pe care mi-a încredinţat-o dl. Mihnea Gheorghiu. Rolul ca şi Cannes-ul au însemnat foarte mult în viitoarea mea carieră de actriţă de cinema.

Rep. : Eraţi încă studentă.

I. B. : În anul întâi! Nu am dat niciun fel de probă. Gologan şi-a dat seama imediat cât de bine poate aşeza lumina pe chipul meu. Când mă gândesc la filmul acesta mă apucă şi acum o mare nostalgie, deşi a trecut mai mult de o jumătate de secol de atunci. Iliu se gândea să facem împreună „Baltagul”. Cu fruntea, cu ochii mei mari, aşa credea el că trebuie să arate Vitoria Lipan, ţăranca justiţiară, prototipul româncei din popor. N-a fost să fie. Cum ştiţi, până la urmă, altcineva a făcut ecranizarea după Sadoveanu, iar rolul a fost dat unei italience, care joacă personajul ca o neisprăvită.

Rep. : A lucra cu un mare cineast, din păcate mult prea devreme dispărut, precum Victor Iliu, este o mare şansă.

I. B. : Iliu era din Sălişte, iar eu eram din Bistriţa, ne lega şi un anumit sentiment al locului de baştină. Să recunoaştem că Victor Iliu nu se poate compara cu nimic. Este unic şi inegalabil.

Rep. : Aţi avut şi mai târziu roluri memorabile, în teatru şi, de asemenea, în film.

I. B. : Am fost chiar şi la festivaluri. La Moscova am fost de vreo două-trei ori. „Mihai Viteazul” a reprezentat încă un moment important în biografia mea artistică. Doamna Stanca a fost un rol scris în mod special pentru mine de către Titus Popovici. S-a spus despre mine, în străinătate, mai ales, că sunt o foarte mare artistă, hărăzită unei cariere de vedetă internaţională. Timpul a trecut şi încă îmi pare rău că nu am jucat destul, mai ales în ultima vreme.

Rep. : Nu doar că aţi jucat cu foarte mare succes, dar aţi obţinut şi două premii de interpretare: premiul Uniunii Cineaştilor şi Premiul „Gopo”.

I. B. : Pentru un rol secundar...

Rep. : Dar antologic, interpretat cu mare artă. În filmul lui Nae Caranfil „Restul e tăcere”, jucaţi personajul fabulos al Aristizzei Romanescu, o figură emblematică a teatrului şi apoi a începuturilor cinematografiei româneşti.