Reporter: Cum aţi contribuit la promovarea istoriei şi arheologiei dobrogene peste hotare?

Bernard Randoin: Consider că astfel de cercetări şi mai ales, rezultatele lor nu trebuie să rămînă închise în cercul restrîns al specialiştilor. Ele trebuie puse la dispoziţia unui număr cît mai mare de persoane. Numeroşii ani de experienţă din Franţa mi-au permis să constat creşterea interesului publicului pentru istorie şi patrimoniu, începînd cu momentul în care specialiştii au fost capabili să-şi prezinte rezultatele într-o manieră atractivă pentru publicul larg. Pentru mine, promovarea arheologiei şi a patrimoniului este o datorie, este singura manieră care conştientizează nu numai publicul, dar şi reprezentanţii săi asupra necesităţii sprijinirii cercetării, de a-i informa asupra existenţei, chiar, a naturii şi bogăţiei patrimoniului arheologic aflat pe teritoriul lor, astfel încît să fie în măsură să-l protejeze şi să-l valorizeze.

Rep.: Cum decurge o zi de muncă pe şantierul aşezării neolitice de la Hîrşova?

B.R.: Văzută din exterior, viaţa pe şantierul de pe tell-ul de la Hîrşova poate părea foarte monotonă, dar, de fapt, nu există o zi tipică. Fiecare dintre ele este diferită. Orarul de muncă trebuie adaptat condiţiilor climatice. Natura muncii variază, desigur, în funcţie de evoluţia acesteia în teren. O săpătură arheologică evoluează prin etape succesive. În anumite momente, uneori chiar o zi sau două, săpătura nu produce decît puţine noutăţi. În alte momente, apar elemente ce impun o atenţie mai susţinută din partea noastră. În alte zile, prezenţa noastră pe teren este permanentă, pentru a încerca să descifrăm şi să înţelegem elementele în curs de cercetare, altele sînt dedicate ordonării înregistrărilor din teren, completării bazei de date sau analizei ceramicii descoperite. După cum se vede, munca arheologului este foarte variată, iar utilizarea timpului său de lucru este, desigur, impusă de ritmul avansării săpăturii.

Rep.: În acest an se încheie colaborarea româno-franceză pentru cercetarea aşezării neolitice de la Hîrşova. Veţi mai reveni pe acest şantier?

B.R.: Atît timp cît colegii români vor dori să continui să colaborez cu ei, eu sînt dispus să continui să lucrez la ceea ce noi am început împreună şi să solicit Ministerului Culturii din Franţa continuarea programului. Am ajuns în momentul în care este esenţial să facem cunoscute rezultatele obţinute, prin intermediul publicării enormei cantităţi de date pe care le-am obţinut. Aceasta implică o reducere a ritmului săpăturii, pentru a putea consacra cît mai mult timp posibil elaborării manuscriselor. În ceea ce mă priveşte, mă simt, atît profesional, cît şi personal, ataşat de acest sit şi de acest program. Doresc să subliniez că această colaborare începută aici, pe tell-ul de la Hîrşova, cunoaşte, de cîţiva ani, o extindere în arheologia română, dar şi în domeniul patrimoniului. Acordul de colaborare semnat între miniştrii român şi francez ai culturii prevede un schimb de specialişti, arheologi şi arhitecţi, care lucrează în domeniul monumentelor istorice şi, în general, în domeniul patrimoniului. Legăturile dintre specialiştii francezi şi români sînt, în prezent, stabilite pe baze solide.