În patrimoniul Muzeului de Artă Populară din Constanţa se află o bogată colecţie de ouă încondeiate, constituită din achiziţii mai vechi şi mai noi, care dovedesc continuitatea şi măiestria în practicarea acestui meşteşug. Ouăle încondeiate provin din aşezări rurale specializate în acest meşteşug din Bucovina (Paltinu, Vatra Moldoviţei, Lupcina, Brodina, Vicovul de Sus), Moldova de Nord şi Maramureş.
Încondeiatul ouălor ocupă un loc deosebit în arta populară românească. Potrivit directorului Muzeului de Artă Populară, Maria Magiru, documentar, acest obicei a fost menţionat pentru prima dată pe la 1.700 de către Antonio Maria del Chiaro, secretarul domnitorului Constantin Brâncoveanu. Acesta, descriind obiceiurile de Paşti de la Curtea Domnească din Bucureşti, consemnează faptul că femeile valahe excelează în arta încondeierii ouălor. În realitate, însă, acest obicei este mult mai vechi, originile sale coborînd pînă în primii ani ai creştinismului, o dovadă în acest sens fiind legendele care s-au păstrat. “Culorile se obţineau în trecut din plante, fierbîndu-se frunzele, florile, coaja sau tulpina. Astfel, roşul se obţinea din coaja de ceapă roşie sau floarea de bujor, verdele din secară crudă de primăvară, nuc şi izmă, galbenul din coajă de măr sau din flori galbene, albastrul din flori de viorele. Coloranţii chimici au apărut abia din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Pentru realizarea decorului se foloseşte un condei special numit