Nu ştiu dacă aţi fost atenţi, dar a început să se petreacă, de scurtă vreme, ceva oarecum ciudat pe scena publică românească. Guvernul actual, dar şi majoritatea politicienilor autohtoni, indiferent din ce tabără ar face parte, se raportează tot mai frecvent la „directivele” UE şi trag cu ochiul la poziţia Bruxellesului sau a Strasbourgului faţă de România, de parcă ar fi prins frica Europei...

Asta seamănă cu o mentalitate de tip „colonial”! Dacă în cazul lui Traian Băsescu lucrurile pot fi adevărate, deoarece şi-a pierdut legitimitatea de preşedinte ales şi a devenit un fel de „guvernator” al ţării noastre, păstrat, ca să nu zic menţinut, de Europa la putere ca o marionetă în mâinile liderilor occidentali, celelalte instituţii ale statutului de drept merită să fie mai demne şi mai emancipate. Totul se trage de la eşecul referendumului, care a intimidat oarecum actuala guvernare. Altfel nu îmi explic „cuminţenia” lui Victor Ponta din interviul acordat cotidianului Le Monde, în schimb doar aşa şi numai aşa îmi pot explica tupeul Curţii Constituţionale şi al CSM-ului, care au trecut la o mişcare de restauraţie băsistă, în ultimele zile, prima arogându-şi drepturile „ştirbite” în timpul tentativei de demitere a lui Traian Băsescu, iar cea de a doua instituţie amestecându-se ca musca în lapte peste Mona Pivniceru.

Aproape că am ajuns să cităm din declaraţiile referitoare la România ale lui Barroso sau Viviane Reding, de parcă am cita din Nicolae şi Elena Ceauşescu! Iar Băsescu este guvernatorul ce conduce colonia cu ordin de la stăpânire... Vă place?