Am atentat la mica bibliotecă din secretariatul redacției, însă planul de-a fugi cu vreo 4 - 5 cărți a picat în secunda în care am văzut varianta tipărită a unui Cod Fiscal, bazat aproape în exclusivitate pe varianta inițială a legii nr. 571/2003. Era o versiune actualizată la 20 ianuarie 2006, fiind nevoie de așa ceva doar pentru că în 2005 se aduseseră câteva modificări prin OUG nr. 203. O carte. Tipărită. Cu Codul Fiscal. Să o ții în birou, să o dai la contabil, la avocat. Să o poți consulta imediat. WTF?!?! Azi ar fi imposibil așa ceva. Plus că ai da faliment cât ai zice „modificări legislative peste noapte“. Codul Fiscal, care ar trebui să fie un reper pentru mediul de afaceri, o ancoră de care să-și lege planurile pe termen lung, este, în minunata lume nouă, mai volatil decât un tabloid. Apar și dispar, în stil OUG-istic, tot soiul de articole. Azi e taxa asta, mâine nu mai e. Azi e cu amendă, mâine-i cu avertisment, poimâine e, de fapt, legal și chiar recomandat. Vine o campanie și dispar unele taxe, dar stai! că nu-i așa simplu; banii trebuie recuperați, deci mai zboară un plafon la salariile mari, tot peste noapte, și sunt majorate finuț câteva cote. Și tot așa. Azi există, evident, Internetul; poți rămâne la curent cu deciziile autorităților. Dar asta nu înseamnă că-i OK să se schimbe lucrurile în același ritm în care un om normal își schimbă șosetele. Oricum, să vezi un Cod Fiscal tipărit e ca atunci când dai pe TCM și vezi trilogia Matrix. Realizezi că trece vremea, bă!