În camera prost luminată, cu mobilier semi-comunistoid îmbâcsit cu fum și lacrimi de contribuabil corect, un ochelarist cocoșat de la o firmă de cercetare de piață se așază timid în fața Comisiei ANAF. Doar ce a sondat opinia publică, nu într-un mod superficial, așa cum era de așteptat, ci chiar pe bune, căci fondurile au venit de la Banca Mondială, din păcate. „Hai să vedem ce-a ieșit“, mârâie șeful Comisiei, vădit supărat de faptul că n-a putut să-și ia Merțan nou cu o parte din banii pentru studiu. „Da“, îngaimă ochelaristul, după care trage aer în piept și se uită încurcat în stânga, în dreapta, în sus și puțin în jos, căutând o licărire de speranță. „Nu există așa ceva, băiete. Hai odată, că avem „treabă““, șuieră adjunctul, în ochii căruia se poate vedea, dacă te uiți cu atenție, modelul 3D al vilei din Snagov care nu va vedea prea curând lumina zilei, mama ei de Bancă Mondială. Ochelaristul trage aer în piept și începe - „Am sunat 1.000 de persoane fizice și le-am pus întrebarea „Sunteți mulțumiți de ANAF?“. 850 au zis că își #$%$ &*^% în el de ANAF, 50 au cerut Fiscului să %$&^ @#@$ și să $%%^ de $%%^#, alți 75 au închis direct, 24 au întrebat ce-i aia ANAF, iar o singură persoană a zis că Fiscul ar fi o instituție super OK, dacă n-ar fi 100% nașpa. Apoi, am mers pe teren, la firme. În prealabil, am sunat și am zis că vin să fac un sondaj despre ANAF. 999 din 1.000 de firme erau închise când am ajuns. Am găsit diverse mesaje, lipite pe ușa de la intrare - „N-am pus botul, fraiere! Sper că ați înghețat pe drum, #$%^^&&-ați #$%# de #$&^%^ obosiți! HA HA, țeapă“. O singură firmă era deschisă. Acolo am fost sechestrat timp de trei zile, iar managerul m-a bătut, m-a ars cu țigara și m-a electrocutat“. „Per ansamblu, aș zice că 50% dintre oameni sunt pro-Fisc“, spune cu voioșie șeful Comisiei. „Hai să mergem să bem un whisky, boss!“, adaugă adjunctul. „Da, clar. Dă-i în $$#% $%3 de #$%^$#%^$“, punctează șefu'.