N-aș vrea să par snob sau un mare expert într-ale muzicii, dar cred că Andre Rieu este un ipocrit penibil, exagerat, fandosit și grețos. Iar oamenii care dau bani pe CD-urile și DVD-urile lui sunt niște idioți care merită orice soartă nașpa va să vină peste ei. Nu mă refer aici la talentul de violonist, deși ar trebui, pentru că, spre exemplu, George Enescu (căruia noi i-am pus fața abia pe bancnota de 5 lei) n-ar fi fost nevoit să se dea în spectacol caritabil ca să umple o sală. Și nici să vândă CD-uri, dacă pe vremea lui ar fi existat CD-uri. Îi vezi pe Itzhak Perlman, Yehudi Menuhin și, hai s-o dăm în diverse, Niccolo Paganini donând bani în memoria unor victime dintr-o țară în care urmau să concerteze peste câteva luni? Autointitulatul Rege al Valsului, Andre Rieu, face asta. Regele Valsului... zici că-i manelist de la Strehaia și probabil că-i tratat așa de violoniștii adevărați. Cum a dat el 150.000 de bani și cum aproape că nu s-a lăsat pozat și cum mai că a lăcrimat... jenant, zic! N-o să înșir acum toate valorile adevărate care au concertat în România, de multe ori fără tam-tam și fără circ mediatic de prost gust. Să zicem doar că Valentina Lisitsa, una dintre cele mai valoroase pianiste ale momentului, a fost la București acum câțiva ani, iar biletul n-a costat nici 50 de lei. O știre n-am văzut înainte de spectacol. Și Hiromi Uehara a fost la București... aceeași poveste. Iar de Roger Waters s-a auzit doar pentru că a dat mâna cu ministrul Culturii, că altfel oamenii ar fi crezut, văzând Zidul, că cineva construiește un mall nou.