E super la modă să îți faci o asociație. Dacă n-ai o ONG, nu exiști. N-ai prestanța oferită de funcția de președinte de asociație, atunci când postezi mizerii pe Facebook. Orice tâmpenie din țara asta are în spate o asociație. Asociația dependenților de spray-uri nazale - check! Oamenii militează pentru desfundarea nasului pe alte căi. Iau fonduri europene și fac seminarii, în care pun pe proiector poze descărcate de pe Google, scanate din manualele de biologie. Există și Asociația partenerilor de viață ai dependenților de spray-uri nazale. Ei se întâlnesc și fac lobby pentru firmele producătoare - „De când soțul nu mai sforăie, viața noastră de cuplu s-a îmbunătățit substanțial. Acum pot să mă prefac că dorm mult mai bine!“. Cât de curând vom avea și Asociația românilor răciți, care va distribui pliante și va ține conferințe despre beneficiile de a nu fi răcit. Iar lista continuă - Asociația oamenilor maltratați psihic de reclamele și „performanțele“ Simonei Halep, Asociația vitelor care mănâncă precum niște porci și au pus botul la reclamele cu medicamente de bilă, Asociația celor care chiar cred că iaurtul ăla e magic, Asociația oamenilor fără asociație proprie, Asociația românilor cărora le place să se bage în seamă și Asociația fanilor de teleshopping. Am decis să îmi fac și eu o asociație și să accesez bani europeni. Va fi o asociație a oamenilor care au ținut cu ursul din „The Revenant“. Am văzut multe asociații la viața mea și am un organ care îmi spune din timp dacă o asociație este penibilă sau nu. Iar asta a mea e pertinentă, 100%.