Fața tâmpă a funcționarului tehnocrat Patriciu Achimaș-Cadariu spune totul - „De ce mama mă-sii de treabă a publicat Tolontan ancheta Hexipharma acum, când mai am doar o lună (O LUNĂ!) de guvernare? Cu ce-am greșit eu? Eu îmi vedeam de treaba mea călduță, n-aveam treabă cu mizeria asta din sistemul sanitar (uff, cred că am ales prost cuvântul - nu mizerie, hai să zic ambrambureală)“. Nu, boss, e mizerie. E o infecție care s-a răspândit fără milă în ultimii 26 de ani, fără vreo barieră „antibiotică“ din partea autorităților, ci din contră, cu sprijinul complice al politrucilor. Nepotismul însetat după bani a călcat pe cadavre în România, iar în cazul de față, asta nici măcar nu mai e o metaforă. Unii răniți din dezastrul Colectiv au murit poate din cauza infecțiilor contractate în spitalele curățate diluat de Hexipharma. Și e clar că nu sunt singurii. Compania asta a avut peste 9.000 de contracte cu statul, la prețuri umflate via offshore de peste zece ori, și a „curățat“ probabil mai multe vieți decât camere de spital. Dar știi ce-i înfricoșător? Câți dintre noi știau, până acum puțină vreme, de Hexipharma? Exact. Iar firma-și vedea liniștită de treabă, de făcut și spălat bani, de omorât oameni etc. Câte astfel de firme mai sunt oare? Ce alți afaceriști ignoră regulile cu bună știință, fără pic de stres, alături de partenerii lor murdari din clasa politică, întru umflarea propriilor conturi bancare? Și câți dintre ei comit, de fapt și de drept, crimă cu premeditare? Poate ar fi cazul să-l alegem președinte pe Sherlock Holmes. Și să-l punem premier pe Watson. Cu Iohannis, Cioloș, funcționarii tehnocrați și flămânzii din clasa politică n-ajungem prea departe. Sau poate că da, dacă cimitirul e departe de casă.