Îți vând un pont. Dacă ai bani de investit, nu face prostii. Aurul s-a apreciat rău de tot în ultima săptămână, post-Brexit, și-ai fi tentat să investești. Nu face asta! Argint, diamante? Neinteresant. Petrol? Hai să fim serioși. Depozit la bancă în România? Doamne ferește! Azi pui un leu, peste șase luni iei 95 de bani, de te faci de râs la dozatorul de „cafea“. Poate titluri de stat? Te rog, împrumută tu statul. Eu nu-s patriot, adică nu-s imbecil. Și-n plus, n-am garanția că autoritățile chiar vor da înapoi ceva. Nu vorbesc de bonificația aia amărâtă de 2,15%, ci de ceva-ul mai mare, pe care un stat ar trebui să-l ofere sclavilor, pardon, cetățenilor (nu subvenții sau alte mizerii comuniste, ci stradă, școală etc). Și nici nu-i ține la saltea, că-i prea demodat. Și nu, înainte să zici „Casetă de valori!“, amintește-ți că ANAF comunică, de la 1 iulie, zi de zi, cu bancherii; știe tot despre conturile deschise și-nchise și casetele astea. Deci nu. Păi și ce să fac cu banii, te-ntrebi tu acum, dacă aia nu și cealaltă nu. Îți zic eu. Cumpără-ți un procesor AMD FX-8350! E ceva SF. E magie tehnologică, e aur de 4 Ghz, care, spre deosebire de 99,99% dintre celelalte produse IT, nu se uzează moral și fizic, în TREI ani, ci, printr-un proces complex pe care doar retailerii români îl cunosc, devine din ce în ce mai bun. Și, evident, mai scump. Dacă știam ce curbă de preț va avea procesorul ăsta amărât, îmi cumpăram 1.000. 5.000! Toate! Vindeam acțiunile pe care le am la Apple, Google, IBM, Exxon și cartelul columbian preferat și-mi umpleam un tir cu FX-urile astea. Eu vânez unul de MULTĂ vreme și, de fiecare dată când uit de el vreo două săptămâni, revin tremurând pe site, în speranța că au mai dispărut 50 lei din preț. Tot timpul e invers... Din 800 se face 840. Din 840 se face 870. Din 870, 900. Cu două zile înainte de Black Friday, se face 970, ca apoi să fie mega-redus la 870. De lei. Cu plăcere!