Oamenii sunt optimiști și asta e bine. Știați, spre exemplu, că România e pe locul 35 în lume (din 40 de state - n.r.) în funcție de mărimea rezervei de aur? Ba mai mult, suntem primii la capitolul ăsta din întreaga Europă de Est (unde mai sunt și celebrele state bogate Bulgaria, Moldova și Ucraina. Hai și Belarus). Deci la sat suntem șefi. Rezerva noastră este aceeași ca întotdeauna - 103,7 tone, adică 3,3 miliarde euro. Culmea, potrivit FMI, Polonia, țară aflată la ani-lumină înaintea noastră, are mai puțin aur în rezervă. Ce să însemne asta? Că nu neapărat cu aurul din pușculiță crește o țară. Și Australia are mai puțin aur decât noi, doar vreo 80 de tone, și e foarte supărată din cauza asta. La modul că nu mai poate de nervi; plâng și ornitorincii de nervi că o duc atât de rău în țara aia nașpa. Pe de altă parte, Grecia are 133 de tone de aur și mai că a dat faliment. De două ori? De trei ori? De multe ori! Ideea e că fie ai aur, fie n-ai deloc - asta zice americanul, care are o rezervă de 8.130 tone, de unde și forța impresionantă a dolarului. Urmează Germania, cu 3.381 tone, mai mult decât FMI (ha), care stă pe trei cu 2.800 tone. Urmează Italia și Franța, cu 2.450 și, respectiv, 2.430 tone; culmea, Marea Britanie, a doua cea mai puternică economie europeană, e pe 18, cu 310 tone. Să spunem însă că România, prin BNR, nu mai cumpără aur, decizia fiind luată încă din 2000. Și uite cât de departe am ajuns!