România e una dintre puținele țări în care nu s-a făcut până acum vreun bail-out, adică o salvare de la faliment a unei bănci din bani publici. Cu toate acestea, autoritățile întârzie să transpună directiva comunitară 2014/59/UE, al cărei obiectiv este garantarea faptului că băncile aflate în pragul insolvenței pot fi salvate prin bail-in, adică prin taxarea acționarilor și creditorilor instituției financiare, și nicidecum prin bail-out. Comisia Europeană a sesizat deja Curtea de Justiție a UE. Ce urmează? Probabil că UE se va supăra și va trimite o scrisoare oficială Guvernului, în care va descrie cât este de supărată. La primul faliment bancar, vom plăti noi, contribuabilii, la fel ca grecii, ciprioții, italienii, spaniolii și restul „europenilor“. Iar dacă vom protesta în stradă, nu vor veni minerii peste noi, ci recuperatorii. Oricum, suntem obișnuiți să facem bail-out. Uitați-vă la companiile de stat, cu managerii lor cu salarii de neam prost și găurile date în buget întru ridicarea de vile și achiziția de limuzine, pe care le susținem ca niște contribuabili-oițe ce suntem. Chiar și guvernelor le-am aplicat bail-out-uri nenumărate, prin voturi „democratice“ cărate cu autocarele și acceptarea de pomeni electorale, dar asta este o altă poveste.