Una dintre temele predilecte ale retoricii Băncii Naționale a României (BNR) este că, deși a ratat propriul obiectiv (ținta de inflație) în 11 din ultimii 12 ani, măcar a gestionat sistemul bancar fără ajutor de la statul român. Nimic mai fals, spune, pe blogul său, fostul bancher Lucian Isar - „Băncile au fost susținute ascunzând pierderile reale, cu știrea BNR și cedarea de avuție din partea statului român. Ba mai mult, bancherii care operează aici au fraudat sau au ajutat la fraudarea populației și firmelor, sub atenta supraveghere a băncii centrale. Găurile au fost acoperite prin mai multe canale, cel mai... transparent fiind cel al titlurilor de stat. Toți realizăm acum, după opt ani, că politica monetară și de credit a generat și agravat criza din România. Aveam curs de schimb la 3,1 lei/euro, creditare în valută cu mesaje de leu tare, dobânzi la lei extrem de ridicate, inclusiv atunci când toate celelalte bănci naționale tăiau dobânzile“. Și chiar dacă nu s-a zis niciodată „Statul dă X milioane lei, bani publici, pentru ținerea în viață a băncii Y“, tot banii din taxe și impozite au ajuns în conturile băncilor, prin intermediul titlurilor de stat. Băncile locale au expunere pe jumătate din datoria publică internă. Și, cum nu pot cumpăra titluri în sume foarte mari la o singură emisiune, BNR a intervenit și a ținut dobânzile ridicate ani la rând, ca totul să fie bine, notează Isar - „Estimez, în baza unui calcul simplu, că pierderea netă a statului român în acest caz este de 2,15 miliarde euro (1,4% din PIB). Sunt bani sparți de BNR pentru a ascunde pierderile băncilor, plătiți ulterior de cetățeni. În tot acest timp, din cauza politicii monetare, pierderea din economia reală urcă la 20% din PIB“. No comment.