Știrile-șoc din banking apărute în ultima vreme în văzul lumii arată clar că acolo unde marea Supraveghere din cadrul Băncii Naționale a României (BNR) se preface că nu vede sau că nu înțelege, se pricep instanțele și DIICOT, notează, pe blogul său, fostul bancher Lucian Isar - „Uită-te la cazul presupusei spălări de bani de la BCR. Situația descrisă sumar (complexul Silver Mountain - insolvență - luare în plată etc) nu este unică în piața bancară românească. Băncile au înregistrat o sumedenie de pierderi, unele voite și provocate, din proiectele imobiliare. Pierderile au fost acoperite ulterior prin practici și clauze abuzive, de la clienții persoane fizice“. Culmea, punctează Isar, dimensiunea pierderilor punctuale face ca BNR să nu aibă cum să evite observarea lor, iar dacă n-a făcut-o la timp, atunci clar că-i timpul pentru DIICOT, nu-i așa? În mare, jocul e simplu: supraevaluezi un activ/proiect, supradimensionezi un credit, după care vine un incident de plată (sau mai multe), se vinde în pierdere activul/proiectul, se preia printr-un alt vehicul (fond afiliat etc), iar apoi se face exit în profit, pentru veriga finală. Pare-se că BNR veghează ca și-n cazul Bancorex, conchide Isar.