Ce-nseamnă, de fapt, să fii mafiot? Nu te gândi la interlopi, bătăi prin baruri, răfuieli în trafic, prostituție, droguri de România și alte chestiuni demne de știrile de la ora 17.00. Astea-s lucruri banale, la scară mică. Vorbim de scheme complexe, puse-n practică în liniște, departe de lumina reflectoarelor, câinii de pază ai democrației și vigilența tocită a omului de rând. Iată un exemplu, oferit de analistul Florin Cîțu - de 12 luni, în România există o campanie împotriva reducerilor de taxe. E o campanie simplă, promovată de „economiști“, dar nesusținută de date economice. Are-n spate doar populisme, prezente, culmea, chiar și-n retorica băncii centrale. „OK, politica fiscală e prociclică. Deficitul crește odată cu economia. Nu-i o surpriză. Politicienii vor folosi fiscalitatea pentru a se ajuta pe ei și pe prietenii lor din mediul privat. Asta-i treaba, și nu doar în România, ci peste tot în lume. Aici intervine o bancă centrală INDEPENDENTĂ, care contrează efectele prociclității, adică inflația. Ce face însă BNR? Păi, prin diverși comunicatori, inclusiv Mugur Isărescu, avertizează despre pericolele politicii fiscale prociclice. Bravo! Dar ce facem concret? BNR, ai cuvântul - păi, domnule Cîțu, susținem programul Prima Casă; iar caracterul stimulativ al condițiilor monetare reale sprijină creditarea. Ah, am înțeles - aruncăm gaz pe foc. Ori la bal, ori la spital!“, notează Cîțu. În concluzie, politica fiscală e prociclică (avem cheltuieli mai mari și o grămadă de ajutoare și subvenții; deja parcă se anunță câte un program de gen pe zi). Dar cum naiba să răspunzi la așa ceva cu o politică monetară stimulativă, adică prociclică, și, în același timp, să te dai drept bancă centrală independentă, se întreabă, pe bună dreptate, analistul. Ei bine, prietene, asta înseamnă să fii mafiot.