Ar trebui să înțeleagă cineva acolo sus că vor exploda bombe la rush hour, în capitale europene, chiar și dacă vor sta militari cu arme automate la fiecare colț de stradă. Și să realizeze că discursul cu libertate, drepturi ale omului, fraternitate și hai bă, Ahmed, mai las-o naibii de treabă n-are sorți de izbândă. Pentru a câștiga un război cu islamiștii radicali este nevoie de măsuri radicale. Din nefericire, pașii care ar trebui urmați sunt împotriva a tot ce reprezintă Uniunea Europeană. Dacă evacuezi toți migranții și toți încetățeniții și nu se mai apropie niciunul la juma' de kilometru de vreun punct comunitar de frontieră... e de rău. Se lasă cu proteste, cu lacrimi girate de Amnesty International și alte organizații naive de protejare a drepturilor omului. Dacă mergi în continuare ca o oiță europeană încălzită și comodă, Ahmed va lovi din nou. Și din nou. Și va ajunge și-n orașe în care lumea spune acum în glumă - „He he, aici n-o să se arunce niciunul în aer strigând allahuakhbar sau ce Dumnezeu zic ei acolo. Trăim într-un loc complet neinteresant“. A treia opțiune e aia de care se ferește lumea (încă). Să razi zona de origine a teroriștilor de pe fața pământului. Nu să bombardezi agale ținte „strategice“ și să freci menta pe portavion, așteptând ca infidelii să deschidă gura și să înghită doza de democrație din rachetele Tomahawk. Nu, boss, Vietnam & Irak II. Mergi acolo și omori tot ce mișcă și nu știe să zică rău, rățușcă, rămurică și God Bless America. Apoi, bagi democrație cu lopata: chemi FMI-ul să finanțeze construcția de infrastructură din și spre câmpurile petroliere, faci porturi, arunci praf în ochii localnicilor și pleci. Dar stai, că oamenii n-au bani să achite ratele la FMI. Nu-s așa „norocoși“ ca românii, spre exemplu (sarcasm - n.r.). Dar e OK. Pot vinde petrolul ăla super-ieftin și se mai taie o rată. Și lași acolo sărăcie și vid de putere. Și apare un calif nebun și spune „Hei, tinere, n-ai vrea să te arunci în aer pe aeroportul din Bruxelles?“. Iar tânărul lipsit de orice direcție/speranță zice da. Și o luăm iarăși de la capăt.