Unii oameni se plictisesc și fac reportaje despre cât de greu își revin japonezii în urma catastrofei de la Fukushima. În ultimii ani, niponii n-au făcut „decât“ să excaveze câteva sute de milioane de metri cubi de pământ și să înalțe cu 10 - 15 metri solul din regiune, pentru a face loc unor orașe nou-nouțe, ridicate de la zero, dintre care „doar“ trei sunt gata, în vreme ce în jur de 150.000 de persoane locuiesc încă în case temporare. Ce delăsare! Ce atitudine românească! Guvernanții ar trebui să se harakiricească, pentru că așa nu se mai poate. Să nu găsești încă o soluție revoluționară și 99,99% imposibilă de eliminare a radioactivității din sol... tsk tsk! Între timp au mai fost și inundații cu tsunami și alte cele, iar prin zonele care acum 12 luni făceau scuba-diving circulă iarăși trenuri intercity, cu 500 - 600 km/oră. Penibil, nu-i așa? Păi dacă ar fi avut loc inundații la noi, în România, a doua zi apărea din neant o autostradă nouă. Și, în cazul nefericit în care ar zbura acoperișul reactorului neconstruit încă de la Cernavodă, n-ar fi Pripyat 2 aici, pentru că s-ar fura în secunda doi toată radioactivitatea. Aici se fură orice, corect? Să-i critici pe japonezi e ca și cum ar ateriza mâine extratereștrii pe Terra și un japonez ar comenta că generatorul de găuri negre instalat pe OZN e ușor asimetric, iar unul dintre șuruburile care-l țin prins de podea e vag ruginit.