CEDO a stabilit că un angajator are dreptul să supravegheze comunicațiile pe internet ale salariaților, în cazul inginerului român concediat în 2007 pentru că a discutat la serviciu, pe Messenger, în interes personal. Wow! Vino, CEDO, în România, să vezi cum se ușurează toată țara cu boltă pe al tău periculos precedent! Ce-i drept, industria ar crește cu 50% dacă s-ar interzice accesul la Facebook în timpul orelor de lucru. Ce să mai vorbim de administrația statului... dacă s-ar dezinstala Solitaire-ul și s-ar tăia țeava cu Candy Crush, birocrația ar suferi o lovitură-n plex de n-ar mai respira aer românesc. Dar uite că nimănui nu-i prea pasă de asta. În schimb, să îndrăznească cineva să intre în PC și să se uite la chat history. Păi iese cu protest în stradă, mai ceva ca după #Colectiv. Merg internauții și dau foc la CEDO, cu toți angajații înăuntru. Ideea e simplă. Vrei ca lumea să nu stea pe FB la muncă? Blochează FB-ul. Să lași acces la FB, apoi să spionezi PC-ul și să dai afară omul pentru că n-ar fi avut voie pe FB... asta-i ca și cum ai pune un om flămând lângă frigiderul Oanei Roman și i-ai spune că n-are voie să se atingă de uși rabatate. Conform CEDO, nu-i abuziv deloc ca un angajator să dorească să verifice dacă angajații săi își îndeplinesc sarcinile profesionale în timpul orelor de muncă. Păi OK. Să zicem că salariatul X are de făcut un raport de 100 de pagini pe lună. Dacă nu face raportul, dă-l afară. Dacă face raportul, ce contează că a frecat menta juma' de oră pe net? Dacă l-ai fi plătit corect, pentru un raport mai mare, făcut din proprie inițiativă, de 125 de pagini, atunci n-ar fi stat pe net din proprie inițiativă. Simplu, nu? Și fără violarea vieții private.