Joia trecută am fost la film, la Cinema City din City Park din Park-ul Tăbăcărie. Toate bune și frumoase, mai puțin filmul și cinematograful. Am ales „Assassin's Creed“ sau Asasinul Codului, ba nu, Codul Asasinului, un film care nu s-a chinuit prea tare să fie prost, punându-i în camere luminate cu neon pe Jeremy Irons, Marion Cotillard și Michael Fassbender și forțându-i să explice pe un ton shakespearian cum „bilili“ a învins, învinge sau va învinge și să debiteze diverse alte banalități religioso-conspiraționiste. Ah, am fost la 4DX, ca să ne dea scaunul cu capul de pereți la - speram noi - multele scene de luptă și parkour prin Evul Mediu care caracterizează materialul-sursă, respectiv jocul electronic cu același nume. Au fost trei-patru astfel de scene în tot filmul și, ca seara să fie un eșec lamentabil, nici sistemul 4DX n-a funcționat cum trebuie. Lumea din gașcă începuse să se întrebe dacă-i firesc ca scaunul doar să vibreze ușor. În fața noastră, un tip adusese o tipă la film, s-o impresioneze, și îi explica de zor, pe același ton folosit de Irons, că ceea ce experimentează acum nu este ceea ce trebuie, că scaunul ar trebui să se miște cu totul, nu doar să-ți facă un masaj prost, ca frații lui amplasați prin mall-uri și gări. Un puști însoțit de mamă ofta, dezamăgit de lipsa acută a 4DX-elii, în timp ce mama care însoțea puștiul se gândea probabil că de banii ăștia (36 lei/persoană, ceva de genul) plătea întreținerea pe ianuarie. Eu am avut și o altă problemă - pot să jur că în trailerele de pe web filmul arăta mult mai bine. La cinema, m-am chinuit de multe ori să-mi dau seama cine face ce, întreg ecranul fiind acoperit de-un filtru cărămiziu extrem de enervant. Nimeni n-a mai remarcat asta, deci poate-s eu nebun. La final, cineva i-a comunicat unui angajat că n-au funcționat scaunele. A doua zi, au fost și alți prieteni la film; la ei, totul a mers brici. Să zică mersi.