Mens sana in corpore sano. Duse sunt vremurile alea. Atunci trăgeai juma' de oră de fiare, după care citeai două-trei cărți și mergeai să stai la taclale cu Platon. Și făceai cardio la bibliotecă, alegând printre rafturi și ridicând deasupra capului teancuri întregi de cărți. Azi, ăștia cu corpore sano au o mens extrem de odihnită, de-a dreptul letargică. Toate îndemnurile astea cu „fă sport, fii activ“ se traduc, de fapt, așa - „Vrei să fii un copil idiot, care abia articulează trei cuvinte? Vrei să crezi că poliția trebuie să prindă Canicula, care face prea multe victime? Fă sport!“. Nici declarațiile marilor vedete din sport nu fac reclamă prea bună întregii ideii de mens sana in corpore sano. Banalități grave, greșeli gramaticale, dezacorduri, vocabular la nivel de câine de rasă pre-dresaj. „Va trebui să jucăm bine ca să câștigăm. Nu avem voie să jucăm prost“. „Vrem să câștigăm, nu să pierdem“. „Îmi doresc să câștig și voi face tot posibilul să joc bine, ca nu cumva să joc prost și să pierd, căci n-ar fi bine“. „Trebuie să dăm 110%“. „Ei au jucat mai bine decât noi și de aceea au câștigat“. „Sunt motivată, da“. „Sunt Halepa și am pierdut în turul I pentru că m-a durut năsucul, dar acum sunt pregătită pentru Cehia. Voi pierde cum știu eu mai bine - repede și penibil“. Mergi apoi și vorbește cu un copil care se joacă la PC mai mult decât face sport. În primul rând, poți vorbi cu el în română, engleză, italiană, spaniolă, germană și-un pic de olandeză, daneză și suedeză. În al doilea rând, te face praf la cultură generală, iar dacă a jucat GTA și Fallout, îți dă clasă la cultură muzicală, cinematografie și artă. Retro-futurism, art deco, gothic-noir, compoziție, storyline, violență estetică, umor negru? Subiecte obișnuite de discuție... Corpore sano cam lipsește... Ce să-i faci... supradiviziunea muncii!