La TV se mănâncă prea multă... cremă tartinabilă de ciocolată, cu urme de lapte și nuci. Toată lumea afișează o mină teribil de serioasă și vorbește despre mesaje de echilibru transmise de clasa politică omului de rând. În sensul că Brexitul nu-i dramă atât de mare precum ar crede ei. Greșeala, ușor de identificat, este că au impresia că omului de rând îi pasă de Brexit și de implicațiile temporare ale reajustării piețelor financiare. Pounds, libor, euribor, robor, swap, fx, randament, cotație futures, referință, brent, wti, limbi străine, șefu', pentru omul de rând căruia îi transmiți tu mesaje de echilibru. Crește leul sau ce? Doar un pic, pentru că toată lumea a înțeles că BNR nu urmărește doar singurul ei obiectiv (inflația), ci ține cu dinții și de leu. Știm cu toții că Isărescu nu-și lasă copilul să moară pe la 5 unități/euro sau cine știe ce altă bazaconie de cotație! Dacă leul e OK, noi suntem OK. Suferă câțiva măscărici de la bursă? Neinteresant. Probabil că la fel de mulți jubilează, că au cumpărat aur de 170.000 lei și l-au vândut a doua zi la 210.000 lei. Ți-a trimis fiică-ta 200 de lire din Londra și ai luat cu 100 lei mai puțin la exchange? Neinteresant. Altcuiva i-a trimis fii-su 200 de dolari din State și a schimbat mai bine cu 100 lei decât de obicei. Există echilibru în toate, chiar și-n Brexit.