Șefa misiunii FMI în România, Andreea Schaechter, intră val-vârtej în sala de ședințe și spune tăios, fără a se adresa cuiva anume, că ar vrea să termine repede discuțiile. Daaaaa... siiiiguuuuuur... doamnăăăăăăă, voooom încercaaaaa săăăăă... fiiiim suuuuuuuuuuuciți... oooo, aaaam greeeeeșiiiiit, vrooooiaaaam săăăă... spuuun... suuucccciNNNNți, îi răspunde președintele Klaus Iohannis în fix șase minute. Reprezentanta FMI se uită nedumerită în jur și caută camera ascunsă. E iritată inițial de faptul că o să-și piardă o lună din viață în această încăpere capitonată cu mult prea multă piele, dar apoi i se aprinde becul și își dă seama că vorba lentă a neamțului din fața sa se traduce în profit pentru Fond. Deci, vrem să vă împrumutăm cu alți 30 miliarde euro, pe care să-i recuperați de la oameni cum credeți de cuviință, preferabil prin taxe de neam prost, cum au făcut ceilalți (ce bine ne-am înțeles cu ei, gândi ea). Aveți ceva de comentat? Păăăăiiiiiii, ooooareeeee... OK, am înțeles, s-a notat. Felicitări! Chung Ying, scoate servieta și dă-i omului banii, se răsti ea la un chinez mic, dar nu atât de mic pe cât ați crede. Doi - ne trebuie vreo trei milioane de oameni pe care să testăm niște medicamente noi, căci avem un plan interesant în Africa, dar e bine să știm dinainte ce și cum și în cât timp se moare! Ne gândim la clasa de mijloc, la bugetari și vrem să începem chiar azi! Aveți ceva de comentat? Nuuuuuuuuuuuuu suuuuuunt de acooooooo... PERFECT! N-aveți nimic de comentat! Doctore Mengele, începeți chiar acum experimentele, îi spuse ea unui bătrânel simpatic, care părea că se înțelege de minune cu gemenii secretarei de la Administrația Prezidențială. Mai era ceva? Nu, perfect, mulțumesc și ne vedem la scadență! Daaaaaar... ușa se închise cu un zgomot sec, iar Iohannis se gândi că, dacă trage linie, negocierile s-au desfășurat fără probleme.