Primul care te întâmpină e Check-in. E însărcinat cu verificarea anvelopelor şi suspensiilor. Uneori şchioapătă, că mai sare şi la SUV-uri. Dacă treci de el, dai de Stalker. Ăsta se ţine după tine până în parcare, să fie sigur că nu faci probleme. Aici te flanchează Blackie, zis Fulg-de-Nea, şeful haitei. Dacă ai ceva de dat, îi dai lui. Din spate, te latră „la oha” Recon. El e „explorerul” grupului, merge în misiuni de recunoaştere/diplomatice de la Pavilionul Expoziţional până la Delfinariu. Evident, mai e şi Fetiţa - mama, nevasta, bunica şi sora haitei şi, de fapt şi de drept, capul răutăţilor. Dacă n-ar fi ea, i-ar goni băbuţele imediat pe maidanezi. Dar vai! Fetiţa cuminte, care nu muşcă, nu latră, nu face pipi în scară, cum să nu-i aruncăm tone de mâncare? Şi să te ferească Dumnezeu să te uiţi urât la Fetiţa sau, mai rău, să dai în ea... ai şanse mai mari să scapi dacă treci cu maşina peste un puradel în Piaţa Chiliei. „Criminalul! A lovit-o pe Fetiţa!” Te omoară cu cuţitele şi tigăile de la Teleshopping. Poţi folosi logica elementară - „Ia-o-n casă, dacă îţi place!” Nu merge. Fetiţa nu-i câine care poate fi ţinut în cuşcă. E liberă, e animal sălbatic, zburdă în preeria din Faleză Nord. De câteva zile, au prins ochi şi trei progenituri ale Fetiţei. Latră ca bezmeticii, fie 6 dimineaţa, fie 10 seara, de fiecare dată când sună o alarmă sau când trece vreo maşină cu toba spartă. Au început să latre şi oamenii, dar ce poţi să le faci? Deasupra cutiei în care îşi taie singuri frunze sunt amplasate camere infraroşu. Dă-te la ei şi vine toata scara octogenară să te linşeze şi să-ţi arunce tupeul la tomberon. Şi asta-i doar O haită. În spatele blocului, spre mare, e încă una, destul de mare (cu doi lideri, care fac cu schimbul). Înspre Mamaia, alţi 11. Trăiesc din generozitatea studenţilor „săraci”, care aruncă pizza pe fereastră. Înspre Delfinariu, vreo trei găşti, în evantai, pe fiecare stradă importantă. Închipuiţi-vă ce interesant e să ai câine şi să ieşi la plimbare pe acolo...