Cele mai recente informări de la Finanțe indică o scădere a datoriei guvernamentale în 2017, un curs mediu de 4,42 lei/euro și faptul că, pe bună dreptate, oamenii ăștia trăiesc într-o realitate paralelă. O proiecție ceva mai realistă, via Consiliul Fiscal, pune necesarul de finanțare la același nivel ca-n 2016, căci vorbim despre un deficit bugetar estimat la 3,6% (pe standarde europene), peste pragul de avarie de 3%; în niciun caz sub el, așa cum le place să creadă celor de la MFP. Cât despre curs, dacă taica Isărescu spune că nu-s șanse de apreciere, înseamnă că așa este, corect? În cel mai cel mai cel mai optimist scenariu, am putea vedea un 4,45 lei/euro. 4,4 - 4,2? Ioc șansa, Rambo! Ar fi o soluție - să trecem, ușor-ușor, de la 100% refinanțare externă sau prin bănci a datoriei publice la ceva mai... patriotic, respectiv titluri de stat pentru populație, cu maturitate la 10 - 15 ani, tranzacționabile la Bursa de Valori (BVB) și cu dobânzi stimulative (2 - 3% pe an, adică mult peste ce oferă acum bancherii la depozitele standard). Propunerea a fost făcută de mai mulți specialiști, printre care avocatul Gheorghe Piperea și secretarul general al Asociației Oamenilor de Afaceri din România (AOAR), Florin Pârvan. De notat că toate scenariile prezentate nu iau în calcul ratingul țării. Din păcate, verdictul șoriceilor din birourile Moody's, Fitch și S&P - în ciuda datului cu bâta-n baltă din trecut - cântărește greu în piețele financiare internaționale. „Oh, ăia de la Moody's v-au redus calificativul de țară? Trebuie să vă majorăm dobânda la credit, ne pare rău! Ce? Tot ei au spus că portofoliile ipotecare ale băncilor erau AAA+ cu felicitări, în 2008, deși erau putrede și toxice? Da, știm, dar asta e, viața e grea!“.