Nu-s eu mare hater, dar când îi văd pe ăștia de la uzina Dacia cum protestează din lună în lună, mi se activează instantaneu partea din creier responsabilă cu înjurăturile. Boss, vorbim despre MI-O-VENI. Colibași. Ex-sat. În lipsa fabricii ăsteia, lumea ar fi stat la birt și ar fi băut spirt medicinal, iar singura șansă la faimă ar fi fost să se îmbete bine de tot și să facă ceva demn de știrile de la ora cinci. Nu știu, o crimă în familie, un viol cu minori. Apare o uzină și, brusc, sunt locuri de muncă, ba chiar se încasează salarii mult peste media națională. Și, dintr-o dată, pretențiile sunt franțuzești. Acum, angajaților nu le convin autobuzele cu care se face naveta. Că, vezi doamne, n-au frâne, nu li se închid ușile, au direcția razna și, uite, două s-au ciocnit acum o săptămână, zdruncinându-i un pic pe muncitori. Și nu se mai simt în siguranță. Și protestează. Și e prima acțiune dintr-o serie întreagă de greve. Nu că aș ține cu ursul multinațional care operează uzina Dacia, dar parcă o astfel de situație s-ar putea rezolva amiabil, fără circ mediatic. Sau poate că oamenii nu greșesc. Se simt îndreptățiți să facă scandal pentru că autobuzele cu care vin la muncă au fost construite în epoca de piatră. Foarte bine. Asta înseamnă că n-au probleme mai grave - salarii neplătite, condiții improprii de muncă, management care devalizează compania, insolvență, concedieri colective, anchete DNA, contracte păguboase etc. Pentru că, dacă firma ta a ajuns într-o astfel de situație, e clar că protestul nu mai schimbă nimic.