Să ne uităm un pic la ce se-ntâmplă la nivel macro. Creditul în lei crește cu 13%. Strict pentru persoanele fizice, avansul anual e de peste 28%, stimulat la greu de politica monetară a băncii centrale și de eternele subvenții ale statului (Prima Casă, da, despre ea e vorba). Și totuși, după cum remarcă analistul Florin Cîțu, economia crește cu o dinamică reală de 5 - 6% pe an și, în ciuda inflamării peste măsură a consumului, prețurile continuă să scadă. Adică e deflație, nu inflație. Ce se întâmplă, doctore? E vorba de o lipsă totală de înțelegere a economiei sau, mai bine zis, e un caz clasic de paralelism cu realitatea. Și, pentru că suntem în România, nimeni nu-i tras la răspundere. Dar există semnale optimiste. Marea Britanie, spre exemplu, pregătește un experiment fără precedent în domeniul responsabilității publice. Tribunalele din Regat vor trebui să se exprime, cât de curând, în legătură cu următoarea problemă - ar trebui sau nu ca oficialii guvernamentali să intre la închisoare pentru măsurile luate întru susținerea (sau „susținerea“) sistemului financiar? La începutul lui 2008, când piețele se prăbușeau ca piese de domino, Banca Angliei a injectat tardiv bani în sistemul financiar. Tot pe atunci, clica portocalie din România susținea, cu mâna pe inimă, că economia duduie și că a nostră țărișoară nu va fi lovită de criză. La puțin timp după, ne îndatoram cu 20 miliarde euro la FMI și ni se punea în cârcă o austeritate de toată frumusețea. Din partea BNR, doar mesaje de bine. La final, să amintim că, în Slovenia, guvernatorul băncii naționale e anchetat pentru modul în care a „salvat“ cu bani publici bănci aduse în pragul falimentului de managerii lor iresponsabili și frauduloși. Aici, DNA refuză încă să atace citadela banksterilor, după cum remarcă și avocatul Gheorghe Piperea - „Nu ne îndoim că la un moment dat, într-un mileniu mai luminos, se va face treabă bună și în acest domeniu sofisticat, privilegiat și cabalistic al biznisului bancar central“.