Aproape întotdeauna, deciziile de la centru par că sunt luate doar de dragul de a fi luate, să se marcheze că cineva a făcut ceva. Ia, spre exemplu, noua strategie națională a locuințelor, care prevede, printre alte aberații comuniste, direcționarea programului Prima Casă către românii săraci care chiar sunt... săraci. Ideea e că subvenția asta a făcut praf și pulbere creditarea ipotecară. Tot ce-i negarantat de stat e mort și, mai nou, are un avans de 45% care elimină din start posibilitatea ca cineva să mai intre vreodată într-o bancă. Iar Prima Casă-i restul, cu 50% garanție de stat, adică a noastră, a tuturor celor care nici măcar nu avem credit bancar pe 25 - 30 de ani. Ăsta-i risc sistemic, nu darea-n plată. E o infiltrație extrem de toxică, ceva ce ține-n viață 100% artificial piața imobiliară. Seamănă izbitor cu Fannie Mae & Freddie Mac, cele două bănci de stat din SUA care-au aruncat lumea-n criză, în 2008. Desigur, tehnocrații noștri, mari „specialiști“, nu văd nici similitudinile, nici riscurile, nici nimic. De unde și ideea năstrușnică de a lua Prima Casă și a o arunca înspre, cităm, „gospodăriile care altfel nu ar putea contracta o ipotecă“. Oamenii mai spun că plafonul curent de garantare, de 60.00 - 70.000 euro, nu e destul de eficient în filtrarea și orientarea programului către persoanele care au cu adevărat nevoie de asistență financiară din partea Guvernului (?!?). Ia-mă, frate/soro, și împușcă-mă-n cap. Deci, în opinia funcționarilor de la București, Prima Casă nu-i suficient de periculoasă ACUM, așa că trebuie animată un pic, cu credite de zeci de mii de euro puse în cârca unor persoane care, în mod normal, n-ar fi lăsate să se apropie la 100 metri de-o bancă. Ei or să plătească rate cu conștiinciozitate, nu? Lună de lună, românii săraci vor lua 800 lei din venitul total de 2.000 lei și-i vor duce la bancă. Timp de 30 de ani. În realitate, timp de vreo doi, căci atât mai rezistă, în ritmul ăsta, țara nostră.