Toată lumea a simțit că prețul gazelor din piața externă a scăzut atât de mult încât a ajuns la nivelul celui autohton. Cum, n-ai simțit asta? Păi și cum rămâne cu facturile mai mici? Ce, n-au fost mai mici? Ce-nseamnă asta? Că președintele Autorității Naționale de Reglementare în Energie (ANRE), Niculae Havrileț, bate câmpii? Imposibil, domnule! Omul ăsta știe ce spune, d-aia e în funcție de atât timp. Și e și credibilă instituția sa, boss - ANRE a permis furnizorilor de curent electric să ne umfle facturile cu un miliard de lei, doar ca să-și acopere pierderile din rețea și „investițiile“. Tot ANRE îi lasă pe respectivii să oblige oamenii să se racordeze singuri la rețea, doar pentru ca la urmă să le ia, cu proces de predare - primire, instalațiile și să se laude mai apoi cu „investițiile“ făcute. Deci, dacă Havrileț zice că e momentul pentru o liberalizare timpurie a pieței gazelor, înseamnă, indubitabil, că are dreptate. El este părere că prețurile reglementate din România nu pot fi mai mari decât cele din piața liberă. Asta ar bate la ochii la centru, la Bruxelles. S-ar considera ajutor de stat etc. Așa că de ce nu s-ar da mână liberă companiilor de profil? Dacă ne-au ars la buzunar cu participarea tacită a statului, de ce n-ar face asta și singure? Să fim înțeleși - liberalizare este un sinonim foarte fancy și pervers pentru scumpire. Liberalizare înseamnă scumpire, scumpire și iarăși scumpire. Să nu faci greșeala de a crede că piața liberă va înăspri concurența și va duce la tarife mai mici. Vezi piața carburanților, în care a intrat deja Consiliul Concurenței și unde prețurile sunt tot de neam prost, deși toată lumea a auzit de prăbușirea barilului de țiței. De ce? Și de ce n-ar scădea prețul gazelor după liberalizare, ba din contră? Două întrebări care au același răspuns - pentru că-i cerere. În traducere liberă, pentru că suntem niște sclavi fraieri care-și merită soarta.