Au început să reapară în cutia poștală pliante și ziare electorale. Ăsta-i semn clar că firma care ne-a făcut interfonul trebuie reclamată la Protecția Consumatorilor. Iau și eu unul. E al lui Iorga C.P., dar eu îi voi spune, de-acum înainte, Claudiu Virgulă-ntre-subiect-și-predicat. Pentru că „el, vrea să schimbe Constanța“. E și-un soi de interviu acolo, în care omul este întrebat cine este și de ce ar merita să fie primar. Am citit o propoziție și m-am lămurit. E om familist, cu frica lui Dumnezeu. Asta-l califică, nu-i așa? Te-ai însurat și ai turnat doi plozi? Gata, frate, ești bun. „Șefu', trebuie să concepem un program de salubrizare eficientă a zonelor periferice“. „Da, din experiența de acasă, unde cei doi copii fac mizerie în camera de joacă de la capătul holului, eu zic să angajăm o firmă de profil“. „Bine gândit, șefu', ce ne-am fi făcut fără tine!“. Apoi vine asta cu frica de Dumnezeu. Și asta-i clasică. Cu cât ești mai smerit și mai fricos, cu atât conduci mai bine o urbe. Numai un om umil în fața divinității ar ști să amplaseze grătare lângă moaște și magazine cu Arsenie Boca pe drumul spre mănăstire. „Șefu', dar cum ți-a venit ideea asta uimitoare?“. „Simplu. Zeii vor ofrande. Și ce ofrandă-i mai bună decât micul românesc, cu puțin muștar și murături asortate? Împuști doi iepuri cu o piatră! Mulțumești și masele, și pe D-zeu“. „Șefu, nu poți să împuști nimic cu o simplă piatră. Poți să omori...“. „Asta crezi tu, necredinciosule!“. Și ar mai fi o a treia condiție, pe care viitori primari sunt forțați să o adopte - trebuie să ții cu Simona Halep. Altfel, riști să-ți pui Facebook-ul în cap. Și nu vrei asta. Ăla-i un loc sacru în care poți să postezi aberații politice zi de zi și unde se vor găsi sigur câțiva care să-ți dea Like și să te facă să crezi că zici bine ceea ce zici.