De ce și-au pierdut experții români credibilitatea? Explicația e simplă - au vorbit prea mult la comandă politică. Cum poți, spre exemplu, să mai ai încredere în Comisia Națională de Prognoză, când cel mai recent raport ia cu copy-paste cifre din programul de guvernare al PSD? Sau ce greutate să mai aibă un Consiliu Fiscal, înființat în epoca Boc, întru împachetarea frumoasă și certificarea austerității? Economistul-șef al BNR, Valentin Lazea, prezintă, pe blogul băncii centrale, și alți „suspecți“ - democratizarea informației (via modern technology), tendința individului de a relaționa doar cu grupurile care îi împărtășesc opiniile (indiferent de doza de adevăr) și erorile de judecată (sau de cinste) ale experților în diverse episoade-cheie. Și-n plus, toată lumea are impresia că, în științe sociale și naturale (climatologie, spre exemplu), oricine poate avea dreptate; cu alte cuvinte, nici nu mai ai nevoie de experți. „Un caz clasic este Brexitul și, mai exact, comportamentul economic post-referendum. Căderea prezisă de experți nu s-a produs. Nimeni, însă, nu stă să-și bată capul de ce respectiva contracție nu a avut loc. Poate datorită revigorării economiei europene, principalul partener al Marii Britanii. Poate pentru că negocierile propriu-zise pentru Brexit n-au început. Poate datorită performanțelor excepționale ale sportivilor britanici la Rio“, notează Lazea. Și uite încă un exemplu - expertul clasic spune că „relaxarea fiscală va deteriora raportul dintre datorie publică și PIB, făcând necesare măsuri dureroase de corecție“. E un avertisment standard. Contestabil, totuși. De ce? Pentru că austeritatea e nașpa - salarii mai mici, taxe mai mari. Nu e mai simplu să crezi că nu se vor deteriora finanțele publice (fapt divers - cum susțin acum sus și tare autoritățile din România). Pe scurt, în lipsa dovezilor certe, oamenii vor alege întotdeauna varianta ușoară, care necesită un minim de schimbare/sacrificiu. „Democrația riscă să se transforme într-o tiranie a majorității neinformate. Iar populismul e încununarea acestei tiranii în sfera politicii, adică triumful soluțiilor facile. Și asta deși istoria ne-a învățat că prosperă doar societățile care se pregătesc din timp pentru evenimente improbabile, dar cu consecințe catastrofale. În era „las' că merge și-așa“, n-are cine să mai explice poporului că soluțiile cele mai ușoare nu sunt neapărat cele câștigătoare“, conchide Lazea.