În 2016, creditarea a început să repete, ca un boss, greșelile trecutului. Partea-n lei pentru persoane fizice, creditele de consum sau de retail (nu sună foarte periculos, nu?) au crescut notabil, după cum sigur ai observat în suita de reclame de pe TV - miau-miau tot ce vreau, hai pe repede înainte, hai fără buletin, hai fără hârtii! Totodată, statul a continuat să împrumute cash în liniște de la bancheri. Firmele, în schimb, nu. Accesul lor la credite s-a îngreunat tare, pe lângă toate celelalte probleme, după cum remarcă, în al doișpelea ceas, și Banca Națională a României - „Cele mai presante probleme cu care se confruntă firmele rămân fiscalitatea ridicată, impredictibilitatea mediului fiscal și concurența, dar și accesul la finanțare e o problemă în creștere ușoară“. Mai exact, pentru 16% dintre firme, obținerea unui credit e horror spre imposibil. De ce? Din cauza dobânzilor și comisioanelor absurde, cerințelor privind garanțiile și birocrației făr' de care nu se poate-n țara asta. Ce-i trist e că finanțarea bancară nu e populară deloc, doar 17% dintre companii apelând la ea, potrivit BNR. Și la fonduri comunitare suntem praf și pulbere, 98% dintre patroni spunând că n-au folosit până acum așa ceva. Ba mai mult, intenția lor e de a-și reduce gradul de îndatorare - 59% n-ar lua credit în lei, iar 65% n-ar lua în euro. Între cei care-au aplicat pentru credite și au primit sumele solicitate, corporațiile sunt șef de trib, reprezentând peste 40% din clientela băncilor. IMM-urile au o pondere mică, de 14%. Nici n-are sens să spunem ce-nseamnă dinamica asta pentru economie. Zero cash la firme, mini-boom al creditului „cu buletinul“. Sună a 2008, din păcate.