România nu este Venezuela. Așa începe scrisoarea semnată de o grămadă de profesori de economie, antreprenori și manageri și transmisă președintelui Klaus Iohannis, în speranța ștergerii din existență a comunistei legi a supermarketurilor (cea care impune comercializarea a 50% produse românești, pe lanț scurt de aprovizionare). Pe scurt, oamenii spun că proiectul legislativ încalcă cerințele de bază ale economiei de piață, liberei inițiative și concurenței, definite și garantate de articolul 135 al Constituției României. Ei explică un lucru pe care funcționarii-economiști (de week-end) nu-l prea înțeleg: „Într-o economie de piață autentică, cantitatea şi caracteristicile concrete ale produselor oferite spre vânzare de comercianţi sunt în directă relație cu cererea. Firmele private urmăresc, în general, obţinerea profitului, motiv pentru care oferă produsele preferate de consumatori. Faptul că mai mulți jucători se află în relaţii de concurenţă face ca interesele OAMENILOR să fie promovate. Legea schimbă tipul de produse disponibile, iar libertatea de alegere a consumatorilor este împiedicată. Practic, alegerea indivizilor este înlocuită de cea a reprezentanților statului“. Se mai subliniază că intervenția în forță a statului în desfășurarea afacerilor private, dublată de pedepsele dure aplicate celor care nu respectă legea, este specificul economiilor socialiste, conduse centralizat (CAP, yey!) de un stat care devine, de cele mai multe ori, dictatorial și corupt. Ce se va întâmpla, în practică, dacă trece legea? Hai să vedem: pe raft ajung mărfuri care nu plac, ele nu se vând și se alterează. Spațiile de depozitare se umplu cu produse indezirabile. Aprovizionare devine (mai) laborioasă și (mai) scumpă. Costurile suplimentare se reflectă în prețul final. Controlul supermarketurilor costă și statul. Banii se recuperează din taxe mai mari(?). OAMENII pierd. La final, ia în considerare asta - ce-i produs românesc și ce-i produs străin? Parcă eram în UE, nu? Nu-s toate produse comunitare?