Vezi turistul-termită cum dă iama-n supermarket și golește rafturile. Te gândești „Mamă, ce sărac! Vine în vacanță la mare și-și prăjește ouă pe acoperișul hotelului, în loc să mănânce și el la restaurant sau la autoservire“. Poate te mai supără și-n trafic, când trece perpendicular prin giratoriu. Poate face coadă la farmacie și epuizează întregul stoc de analgezice, fix când te doare și pe tine măseaua. Prinzi ceva ură pe el, așa că-i firesc să gândești așa - „Un țăran sărac venit la mare“. DAR dacă nu-i chiar așa cum crezi? Tu ai mânca în Mamaia? Sau în oricare altă stațiune? Sau chiar în oraș? Trebuie să recunoști că nu-i simplu să alegi un loc, în România 2016. Nu de alta, dar nu știi în cine să ai încredere. Zi de zi, mass-media îți zic că la încă o unitate de alimentație publică s-au găsit alimente expirate, ținute pe jos, la 35 grade Celsius, alături de gunoaie și insecte, chipurile, prietenoase. Într-unele restaurante pare să fie mai mizerie decât în spitale, ceea ce-i grav de tot. Și nu vorbim doar de bodegi și împinge-tava din favelă. Ți se servește bacterie pane în buricul târgului, la preț de antreu de trei stele Michelin. Ce faci? Iei parizer cu potențial cancerigen peste 35 de ani și economisești bani pentru tiribombe în Satul de Vacanță? Sau cumperi, cu bugetul pe două zile, o toxiinfecție alimentară de toată frumusețea? După care ajungi la spitalul „dezinfectat“ de Smexifarma. Poate ar fi timpul să facem publice numele localurilor cu probleme. Și (tot în temă) ale firmelor evazioniste. Statul publică liste cu datornici persoane fizice, de ce n-ar face și asta?