Acum fix un an, o altă lege marca Dragnea creea șoc și panică în rândul românilor. Defăimarea socială. Multă lume s-a isterizat imediat pe Zidul Plângerii de pe Facebook - vai, legea defăimării ne ucide spiritul critic! Nu e chiar așa. Era vorba, în principal, despre rasism și homofobie, două subiecte dragi românilor, care păstrează, pe lângă fiorul securist-turnător, și o plăcere suspectă de a jigni pe baza unor caracteristici înfierate de canoanele penibile ale Bisericii. Plus că rasismul, în România, e văzut în tonuri foarte relaxate, deși în alte țări riști să ajungi la închisoare pentru comentarii de gen. Poate pentru că suntem ștanțați mereu cu litera H de la hoți; sau Ț de la țigani hoți. În Vest, evident. D-aia ni se pare firesc să-i spunem unui student somalez la medicină că e un negrotei împuțit. Pe scurt, dacă am avea o lege a defăimării sociale, nu l-am mai putea face decât împuțit pe afro-americanul în cauză. Azi, în contextul #rezist, cu insulte care mai de care zburând din toate taberele, un asemenea act normativ s-ar potrivi ca un smiley din bomboane colorate pe o colivă. Uite unu-două exemple, ca să fie clar: „Furi noaptea, ca Guvernul“ ar fi OK; „Furi noaptea, ca un Guvern de lesbiene“ n-ar fi OK. „Ești un politician corupt“ ar fi în regulă, că ăsta-i adevărul; „Ești un politician cinstit“ ar fi defăimare - „Ești un politician român cinstit“ ar fi și rasism, și clevetire, și insultă. Amuzant a fost că, după creierul Dragnea-litic, legea în cauză trebuia să-i taxeze aspru și pe cei care „jigneau“ pe baza apartenenței politice (un semn clar că nici el n-a înțeles mare lucru). „Ciuma roșie“ și „iohaniștii sorosiști trădători de neam și țară“ ar fi fost în afara legii. Ce-ar fi scandat strada? PSD - un partid cu siglă roșie pe care nu-l simpatizăm foarte tare? Complet neamuzant.