Eu personal îl văd pe Iohannis retrăgându-se în Japonia și participând la emisiuni televizate demente, d-alea la care-s invitate constant ex-vedete eșuate lamentabil și puse să facă tâmpenii. Pe Iohannis l-aș vedea supus unor teste de rezistență la durere nemeritată. L-ar pune să își lovească degetele de la picioare în colțuri de mobilier, doar pentru a aplauda frenetic atunci când al nostru președinte nu schițează nicio emoție. Sau ar fi lovit între picioare, de gnomi asiatici furioși, fără a i se clinti niciun mușchi de pe față. L-ar supranumi Iohannis-san Indestructibilul, stânca imuabilă și inconturnabilă din Carpați, care tace și îndură... în tăcere. Poate de aceea atacă Klaus încă de pe-acum piața asiatică. Primul pas e traducerea în chineză a unei cărți cu „pas“ în titlu, adaptată pentru piața respectivă ca „Pas cu pas cu pas cu pas“, căci chinezii-s mici și fac pași mulți și mici și noi nu suntem rasiști deloc. Urmează traducerea în japoneză, „Calea saramuraiului care n-avea o casă, ci mai multe“. Și gata, drumul îmbogățirii la bătrânețe este deschis. Concluzia - faza aia cu „Cine tace și face“ chiar a fost pe bune.